GLORIOASA ÎNVIERE A MÂNTUITORULUI

Ierusalimul şi cei din împrejurimi auziseră minunea. Ucenicii, fariseii, saducheii, femeile din anturajul Domnului, Pilat şi soţia sa, soldaţii şi ofiţerii romani, cetăţenii oraşului au auzit iar unii au şi văzut minunea – Isus din Nazaret depăşise iar toate aşteptările, era viu, umbla printre ei. Care mai de care au reacţionat diferit, unii la ce le dicta inima, alţii conjunctura. Scenarii, minciuni, lacrimi, dorinţa de a vedea urmele piroanelor. Însă cei mai mulţi au crezut iar această putete a învierii i-a făcut să devină, abia de acum, urmaşii lui Isus Cristos. Cuvântul rostit de Mântuitorul s-a dovedit iar aşa după cum le zisese.

Imago Dei se reflectă plenar în Învierea Domnului pentru întreaga umanitate iar acest eveniment istoric ar trebui să fie sărbătoarea împlinirii, a bucuriei, speranţei, a înţelegerii din Scripturi, a cântului de mulţumire şi a glorificării lui Dumnezeu.  Pentru creştini acestea sunt coordonatele, dar pentru cei care încă mai caută, vor să fie siguri, care sunt dovezile, cum argumentăm Învierea Sa?

Creatorul nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii, găsim scris în Lc 20,38. Învierea Fiului este un fapt istoric. Mai întâi gărzile romane au luat contact cu miracolul Învierii, mai apoi câteva din femeile credincioase care au fost mai mereu în anturajul Domnului şi au mers la mormânt, după tradiţiea evreiască.

Apoi apostolii Petru şi Ioan au văzut piatra dată la o parte. Pura poveste auzită în Ierusalim, în stânga şi dreapta, că ucenicii au furat trupul Domnului era numai lucrătura marilor preoţi, fapt relatat şi în Mt 28,12-15.

Isus din Nazaret se arată după Înviere şi discipolilor, inclusiv lui Toma, în duminicii de după evenimentul în dezbatere, după cum găsim scris în Mc16,14. Se va arăta şi celor şapte discipoli lângă marea Galileii, apoi apostolitor şi la peste 500 de fraţi, aşa după cum precizează 1 Cor 15, 6-7 şi acelora care au fost martorii oculari Înălţării sale – I. Mărtincă, Învierea lui Isus în scrierile Noului Testament.

O altă poveste ce s-a încercat a fi ridicată la rang de fapt istoric a fost scenariul potrivit căruia Isus Cristos nu a murit, El doar a fost leşinat şi aşa s-a produs învierea. De aici se ridică întrebarea, pentru ce înscenarea şi acceptarea suferinţei din partea lui Isus Cristos, dacă n-ar fi fost cine cu adevărat s-a demonstrat a fi?  

Învierea lui Isus din Nazaret este dovada că Mântuitorul nu a înviat numai pe alţii (despre care am scris în paginile anterioare) ci Dumnezeu L-a adus la viaţă dintre cei morţi, chiar pe Fiul Său pentru a adeveri că este persoană a Sfintei Treimi. Învierea este dovada că Isus Cristos nu doar a vorbit despre înviere, ci a este cheia acesteia, poarta veşniciei.  Învierea este dovada că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, cel promis, născut, răstignit, mort şi glorios înviat, Imago Dei.

După Învierea lui Cristos moartea se numeşte adormire sau somn, iar frica faţă de ea este defăimată. Există strălucire în Învierea Sa şi prin ea mai multe minuni s-au făcut omului iubitor de Dumnezeu: amăgirea dugurilor necurate, tercem cu vederea viaţa aceasta pământească şi odată nu vom fi mai prejos faţă de cei fără de trupuri, Biruitorul ne-a dăruit prin această înviere mântuire, toate El le-a făcut spre mântuirea noastră – Ioan Gură de Aur, Teofilact al Bulgariei, Epifanie al Ciprului, Grigorie de Nyssa, Sfinţii Părinţi despre moartea şi învierea Domnului.  

Învierea este dovada că adevăraţii creştini vor învia şi nu vor avea parte de moartea a doua şi la vremea potrivită aceştia vor avea trupuri de slavă, fără nimic omenesc, pământesc în componenţă. De altfel, nici nu ar avea cum să fie. Învierea Fiului este dovada că Dumnezeu chiar iubeşte întreaga omenire, o dragoste care nu se opreşte la cuvinte, promisiuni şi atenţionări, ci una unică, fără de asemănare şi jertfitoare.

Fragment din volumul IMAGO DEI, IMAGINEA SFINTEI TREIMI DE LA SCRIPTURI LA REŢELELE DE SOCIALIZARE DIN ROMÂNIA  de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Învierea Lui

Doar Cerul știa ce-avea să vină

și ce schimbare atunci va fi

iar dintre-ai noștri, pământenii,

până și ucenicii

uitară vorbele Puterii rostite de Cel Sfânt

L-au dus într-un mormânt de nobil

crezând că moartea Îl va doborî pe veci

uitară, între lacrimi, ei sărmanii,

că Domnul este Viața

și nimeni nu trăiește fără El

Iar când a revenit în trup de slavă

Au înțeles îndată ce spunea,

Că-i bine a rămîne-n viață

Doar lângă El și Crucea Sa  

Acum toți știi-vor ce a fost pe vremuri

și câtă viață este-n Învierea Lui

Mărire Celui pururi Fiul

Unicului Dumnezeu. 

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

De ce Lumina este unul din simbolurile Învierii?

Astăzi răspund lui B.N. la întrebarea De ce Lumina este unul din simbolurile Învierii?

Lumina este unul dintre cele mai cunoscute şi răsândite simboluri ale Învierii lui Isus Cristos.

Lumina pune accentul pe separarea de întuneric, de ce tot ce este împotriva Domnului, protrivit cu Geneza 1, 4: Dumnezeu a despartit lumina de intuneric.

Esenţial este a înţelege şi acest text: Isus le-a vorbit din nou si a zis: “Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii – Ioan 8, 12.

Lumina este şi o invitaţie: Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat – 1 Ioan 1,7.

Lumina Aceasta subliniază din natura divină: Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si in El nu este intuneric – 1 Ioan 1,5

Lumina Învierii aminteşte din rolul acesteia: lumina care sa lumineze Neamurile si slava poporului Tau, Israel”  – Luca 2,32

Lumina Învierii avertizează: Caci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit si nimic tainuit care nu va iesi la lumina – Marcu 4,22.

Lumina ne aminteşte un alt lucru exraordinar şi este legat de Rai: Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor – Apocalipsa 22,5.

Este necesar să nu rămânem la simbol, ci să trăim Lumina.

Lumina Lui trezească lumea

Lumina Lui trezească lumea,

e atâta întuneric lângă noi

şi cei merg la pas în toi,

cred că se scaldă în baie de iubire

Lumina Lui trezească lumea,

e atât de bine să nu bâjbâim,

fugim în cele colţuri poate mâine

vom da întâmplător de elixirul veşniciei

Lumina Lui trezească lumea

şi Domnul ne îndeamnă şi pe noi,

să fim măcar o licărire de speranţă,

pe Terra năucită de ce-i rău

Lumina Lui trezească lumea,

acum cât încă mai e timp,

cât uşa Cerului e larg deschisă

din lemnul sângerând al unicei Jertfiri.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Cu voi… O nouă confirmare

fresca de Leonardo Da Vinci

Cina cea de taină reprezintă un alt eveniment esenţial din Săptămâna Patimilor. Pe când mânca împreună cu ucenicii, Isus Cristos a luat o pâine, a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o acestora zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru† mulţi, spre iertarea păcatelor, relatează  Mt 26,26- 28.

Mai apoi, El face afirmaţia: Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” Mt 26, 29

Isus Cristos face o fascinantă, complexă şi reală afirmaţie: El va fii cu cei credincioşi, ucenicii din toate timpurile, în Împărăţia Tatălui Său. Mai mult, va exista o relaţie acolo, vie, acţiune, trăire.

Necesară este o întrebare: Suntem siguri că suntem ucenicii Săi? Dacă da, fericire! De nu, acum e timpul potrivit pentru o relaţie reală cu Cel care este Fiul Împărăţiei Tatălui.

Se frânge Crucea

Luaţi,… mâncaţi…

Acesta este Trupul Meu.

Aştept, cine întinde primul mâna?

Cine rupe primul carnea?

şi din obrazul scuipat

şi din spatele pătat cu bici,

şi plumb şi făr’delege…?

Luaţi,… mâncaţi…

Se frânge Crucea,

se frânge lumea

şi şarpele

şi mărul din Eden,

Acesta este Trupul Meu,

Pâinea voastră,

Eternă

şi dospită în dragoste şi jar,

Luaţi mâncaţi

Din palma Mea,

Străpunsă pentru voi,

pentru păcatul vostru zilnic,

precum pironul macină piciorul

Aşteptaţi să strângă sângele-n pahare,

el încă picură peste Pământ

şi curăţă şi spală,

în venele păgâne,

în ceasurile-n care

mă biciuiţi din nou

Luaţi,… gustaţi

E preţul oferit de Mine

căci vă iubesc

cum nimenea nu ştie,

căci vă iubesc

până la moarte şi mormânt,

căci vă iubesc

până la chin şi la sfârşit,

căci vă iubesc

cum n-a fost dat să fie

decât

Aceluia care să spună

Astăzi vei fi cu Mine-n Rai,

Amin.

Versuri publicate în volumul AM DAT INGRIJORAREA PE-O MINUNE, 135 pagini.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Cartile cautate in ultima vreme

doua-carti

DIAMANTUL IERUSALIMULUI este noul roman lansat. Actiunea are loc pe un vas de croaziera in Bahamas iar pana la final cititorii vor descoperi ce sau cine este Diamantul Ierusalimului.

Romanul este pe gusturile multor cititori pentru ca povestea, neprevazutul,  noul caz al comisarului Gabriel Voinescu, viata pe vasul de croaziera si multe altele sunt stranse special pentru public in paginile cartii.

Volumul, cu 151 pagini, se poate comanda la adresa birouapv@yahoo.com

Sunt placut impresionat  de oamenii care scriu, sunt pasionați de ceea ce fac  si persevereaza in lucruri alese. Felicitări.  – Ovidiu Balan, Primarul municipiului Orastie despre volumul Am dat ingrijorarea pe-o minune