Triumf pentru Glorificare

De n-ar exista Dumnezeu, nici noi n-am fi aici, iar unii în viaţă pe vecie.

Isus din Nazaret n-a căutat niciodată faima, renumele, însă de această dată acceptă laudele mulţimii, ştiind dinainte că slava aceasta este trecătoare şi va urma chinul cumplit, răstignirea.  Intrarea în Ierusalim – Floriile – acest episod este o fărâmă din gloria incomparabilă de care cel răstignit şi înviat o va avea în Împărăţia cerurilor.

Pentru noi este o noua ocazie de a lua exemplul ucenicilor. Şi la acest eveniment au fost alături de Domnul. Suntem noi astfel?

Oamenii prezenţi la acest eveniment “au luat ramuri de palmieri”. (In 12,13), aşezându-I Domnului un “covor roşu” din ramuri şi haine! Este o lecţie dată de cei prezenţi acolo – a dărui, a oferi lucruri de preţ, mai mult, veşmântul.

Intrarea în Iersualim a avut drept scop amintirea ucenicilor Săi de hotărârea luată de El să moară pentru umanitate.

Pe un măgăruş? Dincolo de împlinirea textului sacru să fie doar un amănunt neimportant că Domnul intră în Ierusalim astfel?  Nicidecum, pentru că împăraţii vremii foloseau caii pentru intrările triumfale în cetate. A-ţi face apriţia călare pe un măgăruş era semnul smereniei, supunerii. Imaginea divină a lui Isus Cristos este completată de caracterul său. Domnul acceptă să intre pe faţă în cetate, nu ca un hoţ, evidenţiind în acelaşi timp natura sa divină, jertfitoare, pentru că doar peste câteva zile va avea să fie Mielul lui Dumnezeu.

Mesia intra în Ierusalim, iar poporul vedea în el liderul total, inclusiv politic, dar Învăţătorul păşea în Ierusalim pentru ca poporul credincios să poată intra, la vremea stabilită, în Noul Ierusalim. Acesta este unul din motivele pentru care audienţa pestriţă strigă din toată inima cuvintele profetice ale psalmistului, care binecuvântă pe Împăratul ce vine în numele Domnului. Strigătele continuă cu Pace în cer şi slavă în locurile cereşti! (Ps 118,26).   

Acum avem posibilitatea de a cauta pacea sufleteasca, in aceasta lume plina de necaz şi încercare.

Text din lucrarea IMAGO DEI de Cătălin Dupu

Poate fi preluat doar cu citarea sursei.

El alege şi hotărăşte cel mai bine


Fascinantă este istoria ce îl are drept personaj principal pe David. Vom găsi în studierea biblică a vieţii sale principii, ilustraţii şi manifestarea Puterii şi Dragostei lui Dumnezeu care ne vor întări şi înviora viaţa de credinţă.  Da, înviora, pentru că tumultuoasa vieţuire a importantului om este mai mult decât un simplu studiu, este o cercetare aventuroasă, o întoarcere în timp, ce aşteaptă a fi descoperită.  

A fost David omul implinit? Desigur răspunsul poate veni chiar acum şi unii deja îl ştiu, dar cele două faţete ale expresiei, le vom analiza împreună, îndată ce evenimentele călătoriei noastre, vor cere aceasta, numaidecât.  

  Implicarea lui Dumnezeu în viitorul popoarelor este incontestabilă. Înainte de orice, este Dumnezeu, există El. În Suveranitatea Sa, Domnul alege cine va fi împărat peste Israel.

Domnul i-a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi… cornul cu untdelemn, şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales…… ca împărat.” 1 Samuel 16:1 

  El comunică aceasta proorocului Samuel, oferindu-i şi misiunea de a „însemna” cu untdelemn pe cel ce va fi conducător. – 1 Samuel 16:2-7

  Putea Domnul să nu se folosească de Samuel în realizarea acestei alegeri? Desigur, dar mai întâi, aici, observăm conlucrarea dintre Dumnezeu şi credincios, deschisă de El. Apoi, ne este prezentată importanţa relaţiilor între copiii lui Dumnezeu, fie că sunt cu slujiri mai mari sau încă nedescoperite.

  Relaţiile trebuie să existe şi mai ales să funcţioneze. Cine era Samuel şi cine erau cei în casa cărora s-a dus? Dar nu a contat. Am văzut că poporul se temea de Samuel, era cu vază, şi cu toate acestea, el comunică la rândul său, cu cei la care Domnul îl trimite.

  Nici proorocul nu ştie cine va urma la tron, ba i-a fost chiar frică să nu fie descoperit în acţiunea sa de către Saul. Însă… Domnul are grijă de toate. Să nu uităm, acest lucru. Domnul are grijă de toate detaliile, de la alegerea noului împărat şi până la temerile proorocului.  

  Aducem noi înaintea Domnului necazurile? De ce nu? Dumnezeu doreşte să aleagă şi pentru noi tot ce e mai bun. Îl lăsăm?

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.