Cu voi… O nouă confirmare

fresca de Leonardo Da Vinci

Cina cea de taină reprezintă un alt eveniment esenţial din Săptămâna Patimilor. Pe când mânca împreună cu ucenicii, Isus Cristos a luat o pâine, a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o acestora zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru† mulţi, spre iertarea păcatelor, relatează  Mt 26,26- 28.

Mai apoi, El face afirmaţia: Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” Mt 26, 29

Isus Cristos face o fascinantă, complexă şi reală afirmaţie: El va fii cu cei credincioşi, ucenicii din toate timpurile, în Împărăţia Tatălui Său. Mai mult, va exista o relaţie acolo, vie, acţiune, trăire.

Necesară este o întrebare: Suntem siguri că suntem ucenicii Săi? Dacă da, fericire! De nu, acum e timpul potrivit pentru o relaţie reală cu Cel care este Fiul Împărăţiei Tatălui.

Se frânge Crucea

Luaţi,… mâncaţi…

Acesta este Trupul Meu.

Aştept, cine întinde primul mâna?

Cine rupe primul carnea?

şi din obrazul scuipat

şi din spatele pătat cu bici,

şi plumb şi făr’delege…?

Luaţi,… mâncaţi…

Se frânge Crucea,

se frânge lumea

şi şarpele

şi mărul din Eden,

Acesta este Trupul Meu,

Pâinea voastră,

Eternă

şi dospită în dragoste şi jar,

Luaţi mâncaţi

Din palma Mea,

Străpunsă pentru voi,

pentru păcatul vostru zilnic,

precum pironul macină piciorul

Aşteptaţi să strângă sângele-n pahare,

el încă picură peste Pământ

şi curăţă şi spală,

în venele păgâne,

în ceasurile-n care

mă biciuiţi din nou

Luaţi,… gustaţi

E preţul oferit de Mine

căci vă iubesc

cum nimenea nu ştie,

căci vă iubesc

până la moarte şi mormânt,

căci vă iubesc

până la chin şi la sfârşit,

căci vă iubesc

cum n-a fost dat să fie

decât

Aceluia care să spună

Astăzi vei fi cu Mine-n Rai,

Amin.

Versuri publicate în volumul AM DAT INGRIJORAREA PE-O MINUNE, 135 pagini.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Nu-i bine să faci parte din tagma acestui smochin

Privim azi la episodul din Săptămâna Patimilor cunoscut drept  Blestemarea smochinului, căutând a înţelege din natura lui Isus Cristos şi însemnătatea unor acţiuni făcute de El.

Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, Mt 21, 18. Descoperim aici natura umană a lui Isus Cristos – I-a fost foame; nu era doar spirit sau numai natură divină.

A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze şi i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Mt 21, 19 Ce vrea să însemne tot acest episod?

Smochinul reprezintă aici tot ce înseamnă autoritate de la care se aşteaptă a se rezolva lucrurile, inclusiv preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului, potrivit versetului 23.

Ce ne dorim de la un pom la momentului rodului? Să beneficiem de fructele sale. Acum nu a fost posibil. Atunci la ce mai există? Nu este prima oară când Isus Cristos oferă o pildă legată de roade. El arată în acest episod ce se va alege de cei care doar se pretind, nu sunt. „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Mt 21, 19

Nu-i bine să faci parte din tagma smochinului. Se pretind creştini, dar nu sunt. Se pretind lideri, dar nu sunt. Se pretind cunoscători, dar habar n-au. De fapt, sunt o minciună.  

 Şi îndată smochinul s-a uscat. Mt 21, 19. Este încă o minune făcută de Fiul. Una făcută pe moment şi o prevestire a ceea ce se va întâmpla cu mincinoşii şi falsificatorii.

Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?” Mt 21, 20

Urmează un nou principiu oferit de Isus Cristos: credinţă, fără îndoială, urmează minuni chiar mai mari.

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci, chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare’, se va face. Mt 21, 21

Viaţa de credinţă nu se rezumă doar la a cere, dar când dorim ceva, credinţa şi rugăciunea sunt modalităţile ca să avem parte de binevoinţa Cerului.  

Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.” Mt 21, 22

Aşadar, fără mincinoşi şi falsificatori, ca să nu aibă parte de sfârşitul smochinului.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

E revoluţie în templul tău?

Chiar aşa sună întrebarea: A fost vreo revoluţie în templul tău? Ne uităm în In 2,13-14. Paștile iudeilor era aproape; și Isus S-a suit la Ierusalim. În templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei, și pe schimbătorii de bani șezând jos.

Dar Isus Cristos porneşte o revoltă! A făcut un bici de ștreanguri și i-a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii; a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele. In 2,15. Legat de viaţa mea de credinţă, cum este ea? La modul cel mai sincer. Dacă nu, discuţia nu se merită.

Și a zis celor ce vindeau porumbei: “Ridicați acestea de aici și nu faceți din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”  – In 2,16. Ce înseamnă credinţa pentru tine? Paravan, mijloc de socializare, mijloc de întreţinere, curiozitate? O afacere? Oho, pentru câţi nu a fost şi nu e altceva decât… negustorie.  

Prin această revoluţie în templul Său, El ne provoacă spre binele nostru. Ucenicii Lui și-au adus aminte că este scris: “Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” In 2,17

Dar ca întotdeauna, sunt şi comentatori. În Rai nu vor mai fi. In 2,18-20: Iudeii au luat cuvântul și I-au zis: “Prin ce semn ne arăți că ai putere să faci astfel de lucruri?” Drept răspuns, Isus le-a zis: “Stricați templul acesta, și în trei zile îl voi ridica.” Iudeii au zis: “Au trebuit patruzeci și șase de ani, ca să se zidească Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?”

Însă Isus Cristos vorbea despre Înviere, oferea Garanţia Învierii. In 2,21: Dar El le vorbea despre templul trupului Sau.

Tocmai de aceea, când a înviat din morți, ucenicii Lui și-au adus aminte că le spusese vorbele acestea și au crezut Scriptura și cuvintele pe care le spusese Isus. In 2,22.

Învierea este confirmată de Scripturi şi ele au scris despre aceasta. Învierea este o altă garanţie a divinităţii lui Isus Cristos.

Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paștilor, mulți au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea. In 2,23.

Ce facem noi azi? Fiecare dintre noi? Credem în Numele Lui? Şi Îl urmăm? Cum? Cum vrem noi sau cum trebuie?

Nu știti că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? (1Cor 6:19) Aici ne este scris tuturor destinaţia trupului nostru.

Dacă şi acum eşti parte la ce urmează, trebuie o revoltă chiar acum. Revino-ţi!

Faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu  – Gal 5,19-21.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.