SUNT GATA DE SFÂRŞIT?

Întrebarea aceasta n-ar trebui să supere pe nimeni, deoarece ştim bine că într-o zi aşa va fi. De obicei, pentru o sărbătoare sau un eveniment ne pregătim din timp. Atunci pentru eternitate cum procedăm? Nu eternitatea în general, ci veşnicia mea. Cine mă poate ajută în această pregătire? Nimeni altul decât Domnul Dumnezeu prin Fiul Său Isus Cristos. El vrea ca fiecare să fiu gata de sfârşit, iar această pregătire să fie un mod de viaţă care să înceapă cu Acceptarea Sa ca Mântuitor. Astfel devin Cetăţean al Paradisului. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit, scrie Luca 1, 32-33.

Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru – citim în Romani 6,23.

Am citit un raport binevenit şi mai mult decât util, intitulat Cele mai periculoase oraşe din… ţara cutare. Am remarcat în raport atenţia acordată acestui subiect şi îngrijorarea cercetătorilor din ţara respectivă. Cele mai periculoase. Ca să fiu gata de sfârşit trebuie să închei cu tot ce este periculos, dăunător mie şi celod in jur. Haideţi, să ne oprim la această expresie: Cele mai periculoase…

Înseamnă că există şi reversul, oraşe liniştite, fără pericol. Se face o diferenţă, una imensă! Se atrage atenţia, se recomandă, se clasifică nişte locaţii. La fel se întâmplă şi cu acţiunile din viaţa noastră, unele sunt periculoase, iar altele se dovedesc a fi de bun augur. De ce nu ţinem cont de această constatare şi considerăm că totul este bun în virtutea ideii: trăiesc cum îmi place! Trăiesc cum vreau! Ok! Poţi trăi cum vrei, nu te opreşte, nimeni. Însă să nu uităm, că în această lume există bine şi rău, plăcut şi periculos, fericire şi întristare, viaţă şi moarte. Ca un oraş să nu fie periculos, trebuie să existe oameni de bine.

Ca viaţa mea să fie una fericită, trebuie să existe acţiuni care să îmi facă bine mie şi celor din jur. Astfel, prin Isus Cristos, orice ar veni, sunt gata de sfârşit.

Interesante sunt şi:

https://catalindupu.wordpress.com/2020/04/07/se-apropie-sfarsitul-lumii/

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Romanul Sfarsitul nu e totul


Volumul prezent este aniversar pentru că rotunjeşte un număr frumos pentru mine şi cititori – 20. Avem în faţă a XX-a carte pe care o public, după un drum pornit înainte de anul 2000…

Asemenea unei poveşti a început totul, cu Povestiri din zăpadă şi multă pasiune.

Numai Dumnezeu ştia că voi ajunge până aici. Eu nu bănuiam că am să scriu atât şi, un secret, nu doresc să mă opresc chiar deloc. Unele dintre scrieri mi-aş dori să le văd şi ecranizate, aşa cum s-a întâmplat cu Cartea care a schimbat lumea şi Frânturi de speranţă.

Să nu vă îngrijoraţi – nu urmează detalii despre narațiune ori deznodământ.

Pentru că situaţiile din aceste pagini sunt inspirate după fapte reale, numele personajelor au fost schimbate iar orice asemănare, se înţelege, nu este intenţionată.

Comisarul Gabriel Voinescu apare şi în istoria ce urmează şi, pentru curioşi, în volumele: Viaţa are un singur sens, Sublimul imperfecţiunii, Copilărie la început de mile-niu, Cine știe ce aduc zorile?, O zi perfectă și Diamantul Ierusalimului.

Mulțumesc  prietenilor de aici și de departe, care sunt alături de noi în realizarea diverselor lucrări, din țară și străinătate. Fără ei nu am putea merge mai departe, de aceea spunem ca Bunul Dumnezeu să-i binecuvinteze.

Mulțumiri speciale:

– prietenilor noştri Dan şi Oana, pentru cadoul Las Vegas şi împrejurimi;

– pentru Nicoleta Voiculescu, Emilia Voiculescu, Doina Tisler şi Lucreţia Pisău, în casa cărora am scris mai mult de jumătate din această carte. Portrete ale acestora sunt schiţate şi-n acest volum.

– pentru Dan Deac şi Mihaela – în apartamentul lor am lucrat bine la roman.

D-ul Ghiţă Pisău este evocat în capitolul în care scriu despre Gheorghe Arnăutu. Şi soţia sa Lucreţia este amintită în aceste pagini.

Mă bucură mult mesajele unor diverşi cititori care îmi scriu: Am citit toate cărţile dvs. care au ajuns la noi. – cititor, România

     Romanul mi-a plăcut tare mult. Aşteptam să termin un capitol şi să văd ce se întâmplă după. Să mai scrieţi! – cititor, SUA.

     Era necesară apariţia unui asemenea roman. – MG, citi-toare.

     Versurile din volum, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul celorlalte cărţi, aparţin subsemnatului.

Capitolul Planuri de sărbători şi parte din Va urma pot    fi adaptate uşor şi pentru a se juca un moment teatral, piesă într-un act,  de sărbători.   

Cartea va intra în campania Citeşti şi câştigi pe care am iniţiat-o în anul 2013, cu scopul ca oamenii care doresc să lectureze cărţile pe care le-am scris şi nu le pot avea, să le oferim gratuit. Sigur, recomandarea volumului este o idee bună. Da, sunt deschis întâlnirii cu cititorii, indiferent de vârstă şi locaţie.

De ce sunt atât de sigur că sfârşitul nu e totul? Vom afla împreună, pagină cu pagină.

Tot aici, Marius Silveşan scrie un studiu intitulat Sens şi verticalitate, despre Viaţa are un singur sens.