Toate resursele posibile

foto – US Navy Hospital

Astăzi lumea vorbeşte foarte mult despre resursele mondiale. Şi mai ales, caută aşa ceva – resurse pentru toţi. Dar se pare, de ani mulţi de tot, niciodată oamenii nu au resurse nelimitate, ba unii deloc. Din nefericire. Însă la Dumnezeu lucrurile stau foarte bine.

Isus Cristos ne oferă toate resursele de care avem nevoie.

Oferta Sa nu vine ca în lumea afacerilor, ci este manifestarea continuă a Bunătăţii Divine.

Resursele Păstorului cel Bun sunt la timpul prezent.

Sunt glasuri, voci, persoane – unele chiar cunoscute – din diverse domenii care promit: „În viitor vom avea!” sau „Vă voi oferi, să ştiţi!” Domnul Isus ne binecuvintează acum!  Şi noi chiar în acest moment avem nevoie de binecuvântarea Sa.

Isus Cristos ne ghidează, ne duce acolo, la resurse… „El mă paşte.” El ştie locurile – a se observa că sunt la plural – îmbelşugate şi ne conduce la ele. Ce imagine, dar mai ales, ce acţiune deosebită!

Mă las eu condus de Păstorul cel Bun spre fericire?           

Locurile oferite de El sunt foarte bune… „păşuni verzi”.

În popor există expresia: „Nu vinde luna de pe cer”! Dacă la om, aproape că a devenit o modă chestiunea aceasta, la Dumnezeu nu se întâmplă aşa ceva niciodată.

Păşuni verzi… Aici trebuie să facem o specificare: pământul Israelului nu este cel mai bun pentru agricultură. Ba din contră. Solul acestei ţări este format din pietriş şi iar… pietriş. Cu toate acestea, Păstorul cel Bun ne duce în locuri dorite, aşteptate, bogate.

Totodată, creştinul ştie conform Biblei că „păşuni verzi” ale Domnului vor fi şi de cele veşnice. Dacă am rămâne în zona metaforei, am spune că păşunile Păstorului sunt mereu verzi.

Isus Cristos se ocupă de hrănirea noastră.

Într-o vreme a foametei, a lipsei de fonduri, Păstorul cel Bun nu numai că ne duce în zone pline de bogăţie şi ne lasă la… intrare, El ne hrăneşte. Poate părea ceva… irelevant, uşurel, prea simplist? Nu. Uitaţi ce se întâmplă azi.

Aproape toţi comentatorii  acestui text, Psalmul 23, îl explică prin perspectiva materială, de bunăstare a ceea ce oferă Păstorului cel Bun. Însă, la Domnul ştim bine că „omul nu se hrăneşte numai cu pâine”, de aceea trebuie avută în vedere şi latura sufletească, spirituală a descrierilor. Aceasta întregeşte tabloul, oferindu-i dimensiuni divine.

+ text publicat în vol. “Farul de la capătul inimii”.

Poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Nu vom duce lipsă de nimic?

Unii s-ar putea să spună: Cum să existe aşa ceva? “Nu voi duce lipsă de nimic”. Pe lumea asta sunt numai probleme. Nu ducem lipsă de ele! Dar să privim, mai întâi, cu atenţie la faptul că David foloseşte verbul la viitor. Este o acţiune care se va întâmpla. Va exista cu siguranţă dacă…

 De ce unii duc o viaţă cu lipsuri? Care sunt cauzele?

Sunt lipsuri pentru că în trecut s-a greşit

Alegerile n-au fost după Voia Păstorului cel Bun. Privim la Psalmul 23.

Sunt lipsuri pentru că aleg, decid greşit chiar acum

Dacă sunt creştin şi aleg după voia mea, cum să am o viaţă împlinită? Iar în cazul în acre nu cred în Dumnezeu, cum să nu am o viaţă nefericită? Fericirea noastră ţine de relaţia cu Dumnezeu.

Sunt lipsuri pentru că Domnul nu este Păstorul lor

Totuşi, de ce creştini fiind, avem necazuri?

Am ajuns cumva în Paradis? Păstorul nostru nu ne-a spus că nu vom avea necazuri, ci ne va oferi Putere, Siguranţă, Consiliere şi Dragoste pentru momentele grele prin care vom trece.

Bogăţia, bunul-gust şi bunăstarea pot aduce multe lucruri, dar nu şi fericirea, susţine marele Winston Churchill.

Noi trebuie să avem o atitudine frumoasă, luminoasă bazată pe „Numele Său”! John C. Maxwell a publicat o carte intitulată „Atitudinea 101 ”. Printre altele, cunoscutul vorbitor internaţional şi pastor scrie: Atitudinea ta şi potenţialul pe care îl ai merg mână în mână. Foarte adevărat! Şi mai ales când potenţialul nostru este întregit de biecuvântarea Domnului!

Privind şi crezând în Domnul Isus ca fiind Păstorul cel Bun, atitudinea noastră se schimbă valoric. Categoric, nu intră în discuţie: lipsa de obiective, scopuri, lenea, aşteptarea nefondată ca banii să cadă din cer.

Viaţa nostră depinde de mai mulţi factori, condiţii:

Factorul spiritual,  intelectual, material, emoţional.

În primul rând Domnul este gata să ne ofere potenţial maxim pentru viaţa spirituală, de credinţă, de aici pornind, cu alte perspective valorice, şi ceilalţi factori. Că vrem sau nu, Factorul spiritual este promordial. Să ne uităm în cartea Geneza cum Dumnezeu a dat viaţă omului.

Creştinii au siguranţă în orice vreme deoarece Domnul se îngrijeşte de tot ce e bun pentru ei. Afirmaţia se demostrează pas cu pas în versetele ce urmează şi nu numai. În Biblie mai găsim nenumărate exemple revelatoare.

Am întâlnit în ţară şi peste hotare creştini care mi-au mărturisit: După ce m-am întorsc la Dumnezeu să ştiţi că viaţa mea s-a schimbat şi din punct de vedere financiar, economic. A început să îmi meargă mult mai bine. Normal, se face o economie bună dacă te laşi de băutură şi fumat. Sau de jocurile de noroc.

Care ar fi lipsurile noastre din acest moment?

De ce sunt aceste lipsuri în viaţa noastră?

Sunt gata să urmez sfaturile Domnului pentru o viaţă împlinită?

Să ne rugăm acum Domnului pentru a …nu mai duce lipsă de nimic.

– text publicat în vol. “Farul de la capătul inimii”.

Îngrijorarea şi apelul de urgenţă

Îngrijorarea este sentimentul tuturor zilele acestea, fie că vor sau nu să recunoască. Ne îngrijorăm pentru multe lucruri: sănătate, bani, locurile de muncă, economia ţării şi situaţia globală. Mai sunt şi altele, dar acestea sunt suficiente.

Este firesc să ne îngrijorăm, însă important este cum acţionăm în vremuri tulburi, cum trecem peste criză?

Să dăm un apel de urgenţă la Tatăl tuturor lucrurilor bune, Dumnezeu.

După ce Mădălina Manole a trecut la cele veşnice, am realizat filmul Apelul de  urgenţă, despre Stefan, un tânăr care nu mai suporta viata… E la un pas de sinucidere… Cine il va ajuta?… O ecranizare a piesei de teatru cu acelasi titlu, un film pro viata, pro 112.

Pentru a scăpa de îngrijorare, vă propun să privim la Psalmul 23, un text biblic, balsam pentru cei care ştiu că au nevoie de Dumnezeu şi nu numai. Acest buchet de versete reprezintă o carte de vizită a Domnului şi, pe de altă parte, raportarea autorului, şi sperăm că şi a noastră, la Măreţia Sa.

De ce Domnul este bine a fi “Păstorul meu”?

Aceasta este suprema Lui menire, este Existenţa Lui. Având această perspectivă, viaţa noastră poate fi trăită altfel, adică foarte bine

El ştie cum să lucreze cel mai bine cu noi.

Domnul nu numai că alină durerile noastre, dar ne oferă şi siguranţa necesară, reală şi unica.

Păstorul nostru este Cel mai Mare.

De ce oare? Aici este cheia: „din pricina Numelui Său”, după cum citim în versetul 3 al psalmului. Ca şi în rugăciunea „Tatăl nostru”, la cele 10 porunci şi la Creaţie, totul începe cu Dumnezeu.

Biblia conţine o mulţime de argumente care certifică Numele Său.

În anul 2005 a fost descoperită… Eris, cea mai mare Planetă Pitică cunoscută din sistemul nostru solar. Meritele aparţin unei o echipe americane care s-a bazat pe imagini înregistrate de pe bolta cerească la 21 octombrie 2003. Deşi această ştire nu are nimic comic în ea, zâmbesc, la faptul că, după mii şi mii de ani, încă mai descoperim planete, încă mai căutăm remedii la boli, încă unii dintre noi sunt violenţi, ca în epoca de piatră dar… se afirmă, de către alţii că nu există Dumnezeu sau nu are destulă Putere.

Dacă privim lumea mică din avion, cum se vede aceasta de pe  Eris, cea mai mare planetă pitică cunoscută din sistemul nostru solar! Atenţie, din sistemul… nostru solar. Ne putem imagina?…

Păstorul nostru – o certitudine.

Pentru David, „Domnul este Păstorul meu…” înseamnă certitudinea. Nimic nu poate să îi schimbe alegerea şi convingerea. Observăm că verbul este la timpul prezent, autorul trăind afirmaţia.

Şi pentru noi Domnul Isus ar trebui să fie la fel.

Dar cine este oare “păstorul” meu? Oh, s-ar putea să fie altcineva decât El? Nu e bine. Astfel necazurile vor ţine veşnic. “Păstorul” unora poate fi banul, cariera, inteligenţa (a se vedea atitudinea ateilor), frumuseţea, relaţiile, chiar religiozitatea.  

Important este ca să Îl lăsăm pe El să acţioneze în viaţa noastră, pentru a primi binecuvântarea. Aceasta înseamnă să fim copiii lui Dumnezeu. Dacă nu Îl lăsăm să acţioneze după Voia Sa vom avea numai de pierdut din toate punctele de vedere.

 Ca şi creştini avem siguranţă în orice vreme pentru că Domnul nu are asemănare! Chiar dacă vrem sau nu, Domnul va rămâne Veşnic în Istoria Universului, Adevăratul Păstor.

Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul. Apoc. 22.13

Bine ar fi să ne amintim de o întâmplare în care am văzut că Domnul este Păstorul nostru.

Să mulţumim lui Dumnezeu pentru bunătatea Sa.

Cum se reflectă această expresie Domnul este Păstorul meu în familia mea?

Îl lăsăm pe El să acţioneze întotdeauna în viaţa noastră?

– parte din text este publicat în vol. “Farul de la capătul inimii”.