De ce Lumina este unul din simbolurile Învierii?

Astăzi răspund lui B.N. la întrebarea De ce Lumina este unul din simbolurile Învierii?

Lumina este unul dintre cele mai cunoscute şi răsândite simboluri ale Învierii lui Isus Cristos.

Lumina pune accentul pe separarea de întuneric, de ce tot ce este împotriva Domnului, protrivit cu Geneza 1, 4: Dumnezeu a despartit lumina de intuneric.

Esenţial este a înţelege şi acest text: Isus le-a vorbit din nou si a zis: “Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii – Ioan 8, 12.

Lumina este şi o invitaţie: Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat – 1 Ioan 1,7.

Lumina Aceasta subliniază din natura divină: Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si in El nu este intuneric – 1 Ioan 1,5

Lumina Învierii aminteşte din rolul acesteia: lumina care sa lumineze Neamurile si slava poporului Tau, Israel”  – Luca 2,32

Lumina Învierii avertizează: Caci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit si nimic tainuit care nu va iesi la lumina – Marcu 4,22.

Lumina ne aminteşte un alt lucru exraordinar şi este legat de Rai: Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor – Apocalipsa 22,5.

Este necesar să nu rămânem la simbol, ci să trăim Lumina.

Lumina Lui trezească lumea

Lumina Lui trezească lumea,

e atâta întuneric lângă noi

şi cei merg la pas în toi,

cred că se scaldă în baie de iubire

Lumina Lui trezească lumea,

e atât de bine să nu bâjbâim,

fugim în cele colţuri poate mâine

vom da întâmplător de elixirul veşniciei

Lumina Lui trezească lumea

şi Domnul ne îndeamnă şi pe noi,

să fim măcar o licărire de speranţă,

pe Terra năucită de ce-i rău

Lumina Lui trezească lumea,

acum cât încă mai e timp,

cât uşa Cerului e larg deschisă

din lemnul sângerând al unicei Jertfiri.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Cu voi… O nouă confirmare

fresca de Leonardo Da Vinci

Cina cea de taină reprezintă un alt eveniment esenţial din Săptămâna Patimilor. Pe când mânca împreună cu ucenicii, Isus Cristos a luat o pâine, a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o acestora zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru† mulţi, spre iertarea păcatelor, relatează  Mt 26,26- 28.

Mai apoi, El face afirmaţia: Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” Mt 26, 29

Isus Cristos face o fascinantă, complexă şi reală afirmaţie: El va fii cu cei credincioşi, ucenicii din toate timpurile, în Împărăţia Tatălui Său. Mai mult, va exista o relaţie acolo, vie, acţiune, trăire.

Necesară este o întrebare: Suntem siguri că suntem ucenicii Săi? Dacă da, fericire! De nu, acum e timpul potrivit pentru o relaţie reală cu Cel care este Fiul Împărăţiei Tatălui.

Se frânge Crucea

Luaţi,… mâncaţi…

Acesta este Trupul Meu.

Aştept, cine întinde primul mâna?

Cine rupe primul carnea?

şi din obrazul scuipat

şi din spatele pătat cu bici,

şi plumb şi făr’delege…?

Luaţi,… mâncaţi…

Se frânge Crucea,

se frânge lumea

şi şarpele

şi mărul din Eden,

Acesta este Trupul Meu,

Pâinea voastră,

Eternă

şi dospită în dragoste şi jar,

Luaţi mâncaţi

Din palma Mea,

Străpunsă pentru voi,

pentru păcatul vostru zilnic,

precum pironul macină piciorul

Aşteptaţi să strângă sângele-n pahare,

el încă picură peste Pământ

şi curăţă şi spală,

în venele păgâne,

în ceasurile-n care

mă biciuiţi din nou

Luaţi,… gustaţi

E preţul oferit de Mine

căci vă iubesc

cum nimenea nu ştie,

căci vă iubesc

până la moarte şi mormânt,

căci vă iubesc

până la chin şi la sfârşit,

căci vă iubesc

cum n-a fost dat să fie

decât

Aceluia care să spună

Astăzi vei fi cu Mine-n Rai,

Amin.

Versuri publicate în volumul AM DAT INGRIJORAREA PE-O MINUNE, 135 pagini.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Doar perseverenţa în lucrurile bune ne va salva

A început să se vorbească destul de mult despre relaxarea restricţiilor şi la noi. Unii au fost tot timpul relaxaţi şi vom vedea rezultatele. Despre ce lucruri bune vorbesc? Despre conducere echilibrată la toate nivelele, pornind de la politic; scăpării de minciună;  investiţia reală în sănătate; transformarea patronilor mişei; o atenţie deosebită acordată igienei; minte pentru profesorii fără disecernământ, care îşi bat joc de şcolari;  înlocuirea fake news;  mai multă ajutorare, mai puţină improvizaţiei; plus o credinţă creştină autentică.

Unul dintre cei mai importanţi scriitori universali este Charles Dickens, născut la 7 februarie 1812. Marele Dickens, despre care am şi publicat în cartea Istoria se scrie acum, a avut mai multe calităţi, una dintre ele fiind şi perseverenţa.

Dintre scrierile sale amintim: David Copperfield, Un colind de Crăciun, Oliver Twist şi Marile speranţe. După unele lucrări s-au realizat filme şi seriale de televiziune, care au mare succes. Despre Charles Dickens se spune că a fost o personalitate cu frică şi credinţă în Domnul Dumnezeu, lucru evidenţiat în mai multe din cărţile sale, prin anumite situaţii descrise şi opinii reliefate. Romanul David Copperfield a devenit pentru mulţi o carte foarte importantă, pentru că ne prezintă viaţa cu farmecul şi prăpăstiile ei, cu cele bune şi cele mai puţin lăudabile. Firul naraţiunii poate fi încadrat într-un singur cuvânt pentru personajul principal– perseverenţa. Sau statornicia.

Edificatoare sunt cuvintele din Amos 5,14: Căutaţi binele şi nu răul, ca să trăiţi şi ca astfel, Domnul, Dumnezeul oştirilor, să fie cu voi, cum spuneţi voi!

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat cu citarea sursei.

El alege şi hotărăşte cel mai bine


Fascinantă este istoria ce îl are drept personaj principal pe David. Vom găsi în studierea biblică a vieţii sale principii, ilustraţii şi manifestarea Puterii şi Dragostei lui Dumnezeu care ne vor întări şi înviora viaţa de credinţă.  Da, înviora, pentru că tumultuoasa vieţuire a importantului om este mai mult decât un simplu studiu, este o cercetare aventuroasă, o întoarcere în timp, ce aşteaptă a fi descoperită.  

A fost David omul implinit? Desigur răspunsul poate veni chiar acum şi unii deja îl ştiu, dar cele două faţete ale expresiei, le vom analiza împreună, îndată ce evenimentele călătoriei noastre, vor cere aceasta, numaidecât.  

  Implicarea lui Dumnezeu în viitorul popoarelor este incontestabilă. Înainte de orice, este Dumnezeu, există El. În Suveranitatea Sa, Domnul alege cine va fi împărat peste Israel.

Domnul i-a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi… cornul cu untdelemn, şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales…… ca împărat.” 1 Samuel 16:1 

  El comunică aceasta proorocului Samuel, oferindu-i şi misiunea de a „însemna” cu untdelemn pe cel ce va fi conducător. – 1 Samuel 16:2-7

  Putea Domnul să nu se folosească de Samuel în realizarea acestei alegeri? Desigur, dar mai întâi, aici, observăm conlucrarea dintre Dumnezeu şi credincios, deschisă de El. Apoi, ne este prezentată importanţa relaţiilor între copiii lui Dumnezeu, fie că sunt cu slujiri mai mari sau încă nedescoperite.

  Relaţiile trebuie să existe şi mai ales să funcţioneze. Cine era Samuel şi cine erau cei în casa cărora s-a dus? Dar nu a contat. Am văzut că poporul se temea de Samuel, era cu vază, şi cu toate acestea, el comunică la rândul său, cu cei la care Domnul îl trimite.

  Nici proorocul nu ştie cine va urma la tron, ba i-a fost chiar frică să nu fie descoperit în acţiunea sa de către Saul. Însă… Domnul are grijă de toate. Să nu uităm, acest lucru. Domnul are grijă de toate detaliile, de la alegerea noului împărat şi până la temerile proorocului.  

  Aducem noi înaintea Domnului necazurile? De ce nu? Dumnezeu doreşte să aleagă şi pentru noi tot ce e mai bun. Îl lăsăm?

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

DOUĂ ACŢIUNI PENTRU A REINTRA ÎN NORMAL

Foto – Getty Images Europe

Avem nevoie de două acţiuni la nivel naţional pentru a reintra în normal. Doar două? Da. Să pornească totul trebuie să ne împărţim în două tabere fraterne. Primii care să stea în izolare şi să nu se joace deloc cu acest lucru – dacă au motive întemeiate şi ceilalţi care să se întoarcă la muncă.

Dacă aceste două acţiuni nu se vor pune în aplicare vom asista la cea mai mare criză la nivel global.  

Fiecare trebuie să fie responsabil şi să înţeleagă aceste două acţiuni urgente: politicienii, afaceriştii, medicii şi celelalte cadre medicale, bancherii, profesorii, părinţii, pensionarii, tinerii, adolescenţii şi copiii. Şi pentru toate ceste categorii trebuie să ne rugăm la Dumnezeu.

Trebuie echilibru în luarea deciziilor de tot felul, să fim calmi şi să respectăm măsurile de siguranţă. Să ne informăm numai din surse sigure şi să nu uităm că sănătatea, viaţa, tuturor depinde de ce face fiecare.

Este necesară manifestarea responsabilităţii în casă, pe stradă, la cumpărături,  în relaţia cu prietenii si la serviciu.

Izolare şi muncă, ambele făcute cu credinţa că ne putem reveni.

În aeroportul din Roma am văzut o imagine foarte interesantă şi drăguţă, deopotrivă.

Un căpitan de aeronavă trecea mându pe unul dintre coridoarele aerogării. Îmbrăcat în costum şi cu chipiul specific, ceea ce mi-a atras atenţia a fost faptul că de mână îl ţinea băiatul său de vreo 10 ani, vioi şi bucuros că e cu tata într-o ţară străină. Erau asiatici.

Până acum nu am mai văzut căpitani cu copiii după ei, ci doar în compania colegilor şi a stewardezelor.

Această legătură… călătoria împreună, bucuria şi visul implinit al copilului. Mai în spate venea mama, bucuroasă.

La fel şi Tatăl Ceresc este cu noi acasă şi pe pământuri stăine şi ne ţine de mână. Dar întotdeauna vrem noi aceasta?

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit. Psalmul 55:22  

Să putem duce o viaţă liniştită

Vorbind publicului

„Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului”. 1 Timotei 2. 1-4

Dacă tot e duminică, iată câteva motive principale de rugăciune:

Să se oprească măcelul Coronavirusului.

Romania sa devina o tara crestina, nu doar sa se declare.

Presedintele tarii – sa fie si un om al lui Dumnezeu. Guvernul – sa fie o institutie care sa se bazeze pe Biblie in luare deciziilor.

In Parlament, Adevarul si Dreptatea sa se distinga zilnic. Prefecturile tarii sa oranduiasca lucrurile conform Bibliei.

Primariile sa fie locuri in care Dumnzeu sa nu fie facut de rusine.

Pastorii, preotii, prezbiterii si alti slujitori sa fie oameni calauziti de Dumnezeu.

Bisericile sa traiasca in Adevarul Bibliei.

Sa se marturisim pacatele personale.

Sa marturisim pacatele natiunii si sa cerem Vindecare.

Romania sa aiba o presa curata.

Invatamantul sa fie la inaltimea cuvenita.

Economia tarii sa fie in crestere, bazata si pe morala crestina.

Ne rugam si pentru toti romanii care sunt peste hotare!

Acestea sunt unele din motivele de rugă pentru Zilei Naţionale de Rugăciune pentru România. Dintre organizatorii si partenerii evenimentului amintim: Bisericile Evanghelice din Romania, Centrul AFL, Istorieevanghelica.ro, resursecrestine.ro, Radio Filadelfia, Alfa Omega TV, Radio Vocea Evangheliei, AltFM.ro, Farul Crestin, baptist-tm, Romania Evanghelica si alti  parteneri media consacrati de la noi, alaturi de cei din strainatate.

Îngrijorarea şi apelul de urgenţă

Îngrijorarea este sentimentul tuturor zilele acestea, fie că vor sau nu să recunoască. Ne îngrijorăm pentru multe lucruri: sănătate, bani, locurile de muncă, economia ţării şi situaţia globală. Mai sunt şi altele, dar acestea sunt suficiente.

Este firesc să ne îngrijorăm, însă important este cum acţionăm în vremuri tulburi, cum trecem peste criză?

Să dăm un apel de urgenţă la Tatăl tuturor lucrurilor bune, Dumnezeu.

După ce Mădălina Manole a trecut la cele veşnice, am realizat filmul Apelul de  urgenţă, despre Stefan, un tânăr care nu mai suporta viata… E la un pas de sinucidere… Cine il va ajuta?… O ecranizare a piesei de teatru cu acelasi titlu, un film pro viata, pro 112.

Pentru a scăpa de îngrijorare, vă propun să privim la Psalmul 23, un text biblic, balsam pentru cei care ştiu că au nevoie de Dumnezeu şi nu numai. Acest buchet de versete reprezintă o carte de vizită a Domnului şi, pe de altă parte, raportarea autorului, şi sperăm că şi a noastră, la Măreţia Sa.

De ce Domnul este bine a fi “Păstorul meu”?

Aceasta este suprema Lui menire, este Existenţa Lui. Având această perspectivă, viaţa noastră poate fi trăită altfel, adică foarte bine

El ştie cum să lucreze cel mai bine cu noi.

Domnul nu numai că alină durerile noastre, dar ne oferă şi siguranţa necesară, reală şi unica.

Păstorul nostru este Cel mai Mare.

De ce oare? Aici este cheia: „din pricina Numelui Său”, după cum citim în versetul 3 al psalmului. Ca şi în rugăciunea „Tatăl nostru”, la cele 10 porunci şi la Creaţie, totul începe cu Dumnezeu.

Biblia conţine o mulţime de argumente care certifică Numele Său.

În anul 2005 a fost descoperită… Eris, cea mai mare Planetă Pitică cunoscută din sistemul nostru solar. Meritele aparţin unei o echipe americane care s-a bazat pe imagini înregistrate de pe bolta cerească la 21 octombrie 2003. Deşi această ştire nu are nimic comic în ea, zâmbesc, la faptul că, după mii şi mii de ani, încă mai descoperim planete, încă mai căutăm remedii la boli, încă unii dintre noi sunt violenţi, ca în epoca de piatră dar… se afirmă, de către alţii că nu există Dumnezeu sau nu are destulă Putere.

Dacă privim lumea mică din avion, cum se vede aceasta de pe  Eris, cea mai mare planetă pitică cunoscută din sistemul nostru solar! Atenţie, din sistemul… nostru solar. Ne putem imagina?…

Păstorul nostru – o certitudine.

Pentru David, „Domnul este Păstorul meu…” înseamnă certitudinea. Nimic nu poate să îi schimbe alegerea şi convingerea. Observăm că verbul este la timpul prezent, autorul trăind afirmaţia.

Şi pentru noi Domnul Isus ar trebui să fie la fel.

Dar cine este oare “păstorul” meu? Oh, s-ar putea să fie altcineva decât El? Nu e bine. Astfel necazurile vor ţine veşnic. “Păstorul” unora poate fi banul, cariera, inteligenţa (a se vedea atitudinea ateilor), frumuseţea, relaţiile, chiar religiozitatea.  

Important este ca să Îl lăsăm pe El să acţioneze în viaţa noastră, pentru a primi binecuvântarea. Aceasta înseamnă să fim copiii lui Dumnezeu. Dacă nu Îl lăsăm să acţioneze după Voia Sa vom avea numai de pierdut din toate punctele de vedere.

 Ca şi creştini avem siguranţă în orice vreme pentru că Domnul nu are asemănare! Chiar dacă vrem sau nu, Domnul va rămâne Veşnic în Istoria Universului, Adevăratul Păstor.

Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul. Apoc. 22.13

Bine ar fi să ne amintim de o întâmplare în care am văzut că Domnul este Păstorul nostru.

Să mulţumim lui Dumnezeu pentru bunătatea Sa.

Cum se reflectă această expresie Domnul este Păstorul meu în familia mea?

Îl lăsăm pe El să acţioneze întotdeauna în viaţa noastră?

– parte din text este publicat în vol. “Farul de la capătul inimii”.

Responsabilitatea – Istoria se scrie acum

În aceste zile avem nevoie urgent de multe lucruri. Sunt îngrijorări, temeri, unele bucurii, însă fiecare dintre noi trebuie să ţină cont de un lucru care ne leagă pe toţi –   Responsabilitatea. Fiecare scrie Istoria acum, mai ales în această perioadă de criză. 

Ce e mare lucru cu responsabilitatea? Ea trebuie să se regăsească în toate acţiunile noastre. Vorbim despre: responsabilitatea politicienilor în luarea măsurilor de urgenţă, responsabilitatea medicilor şi a cadrelor medicale, responsabilitatea bancherilor, responsabilitatea profesorilor la orice nivel, responsabilitatea tuturor acelora care muncesc, responsabilitatea părinţilor, cu acţiuni deloc uşoare, responsabilitatea pensionarilor, încercaţi şi ei; responsabilitatea tinerilor, care pot acţiona hazardat; responsabilitatea adolescenţilor, care au foarte multă energie; responsabilitatea copiilor, care poate nu înţeleg ce se întâmplă. Şi pentru toate ceste categorii trebuie să ne rugăm la Dumnezeu.

Este nevoie de mult echilibru în luarea deciziilor de tot felul. Trebuie să fim calmi şi să respectăm măsurile de siguranţă. Să ne informăm numai din surse sigure şi să nu uităm că sănătatea, viaţa, tuturor depinde de ce face fiecare.

Este necesară manifestarea responsabilităţii în casă, pe stradă, la cumpărături,  în relaţia cu prietenii si la serviciu.

Istoria se scrie acum este şi titlul unei cărţi pe care am publicat-o. Ea cuprinde şi câteva schiţe biografice. Pentru că nimeni nu e perfect, nici cei care se găsesc în aceste pagini nu se definesc altfel. Însă putem lua de la ei ce au bun, am văzut că funcţionează, e benefic. Şi vom găsi. Sunt demonstrate.

Este foarte posibil ca prezenţa atât de pestriţă a unor celebrităţi şi personalităţi să mire pe unii, dar nu e folositor nimănui. Din contră.

De la fiecare „nume” prezent vom afla cum a pornit pe drumul spre afirmare, cât de uşor a fost sa nu, lucruri mai puţin cunoscute, din culise, şi câteva din vorbele lor memorabile.

A recunoaşte valoarea cuiva este o calitate.

A scrie despre realizările unora dintre celebrităţi este o necesitate,   astăzi când totul pare doar instant şi perisabil.

Pentru cei curioşi să afle cum am făcut selecţia acestor celebrităţi, ei bine, pe lângă realizări şi o viaţă cât de cât aşezată, m-a interesat şi filonul spiritual, creştinesc, fără de care împlinire nu este pe Pământ.

Pentru că am auzit şi văzut oameni care, de la „fuga de cărţi” au devenit cititori efervescenţi sau chiar autori, ştiu că şi din cei care vor savura istoriile de aici, vor fi în viaţă ceea ce e de trebuinţă.

Fără viitor? Nu! Există şi veşti bune!

Afis al vremii pentru Lumiere

de Cătălin Dupu

În 28 decembrie 1895, în cafeneaua Grand Café din Paris are loc prima proiecţie de film, realizată de fraţii Lumière. Aceştia au declarat la începuturi că, uimire, „cinematograful este o invenţie fără viitor”. Oare aşa să fie? Cinematograful, fără viitor? Credem că această criză ne va doborî? Nu vom mai avea şi rezultate bune? Că parcă tot ce se face e de pomană? Fără rost? Nicidecum! Cel care binecuvintează nu este altcineva decât Domnul Dumnezeu. Şi El răsplăteşte. La scurt timp după invenţie, da, fraţii Lumière au spus că noua invenţie „este fără viitor”. Însă istoricii precizează că după aceea chiar ei au ajutat la dezvoltarea sa, iar azi vorbim de o industrie cu profit de miliarde! De aceea, să nu mă grăbesc să concluzionez că acum sunt fără viitor. Părintele viitorului este Domnul care binecuvântează cum numai El ştie pe cel credincios.

Fiecare zi, fiecare ceas şi clipă sunt daruri, nestemate, oferite de Cel de Sus spre o viaţa împlinită. Azi e o calitate şi să recunoaştem aceasta. Dar, cu siguranţă, putem mai mult decât atât şi să continuăm călătoria încrezători în Creator şi noi. Combinaţia e cea mai bună.

Sunt peste 433.000 de cazuri cu persoane infectate cu virusul, însă 111,738 dintre acestea s-au vindecat deja!