GLORIOASA ÎNVIERE A MÂNTUITORULUI

Ierusalimul şi cei din împrejurimi auziseră minunea. Ucenicii, fariseii, saducheii, femeile din anturajul Domnului, Pilat şi soţia sa, soldaţii şi ofiţerii romani, cetăţenii oraşului au auzit iar unii au şi văzut minunea – Isus din Nazaret depăşise iar toate aşteptările, era viu, umbla printre ei. Care mai de care au reacţionat diferit, unii la ce le dicta inima, alţii conjunctura. Scenarii, minciuni, lacrimi, dorinţa de a vedea urmele piroanelor. Însă cei mai mulţi au crezut iar această putete a învierii i-a făcut să devină, abia de acum, urmaşii lui Isus Cristos. Cuvântul rostit de Mântuitorul s-a dovedit iar aşa după cum le zisese.

Imago Dei se reflectă plenar în Învierea Domnului pentru întreaga umanitate iar acest eveniment istoric ar trebui să fie sărbătoarea împlinirii, a bucuriei, speranţei, a înţelegerii din Scripturi, a cântului de mulţumire şi a glorificării lui Dumnezeu.  Pentru creştini acestea sunt coordonatele, dar pentru cei care încă mai caută, vor să fie siguri, care sunt dovezile, cum argumentăm Învierea Sa?

Creatorul nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii, găsim scris în Lc 20,38. Învierea Fiului este un fapt istoric. Mai întâi gărzile romane au luat contact cu miracolul Învierii, mai apoi câteva din femeile credincioase care au fost mai mereu în anturajul Domnului şi au mers la mormânt, după tradiţiea evreiască.

Apoi apostolii Petru şi Ioan au văzut piatra dată la o parte. Pura poveste auzită în Ierusalim, în stânga şi dreapta, că ucenicii au furat trupul Domnului era numai lucrătura marilor preoţi, fapt relatat şi în Mt 28,12-15.

Isus din Nazaret se arată după Înviere şi discipolilor, inclusiv lui Toma, în duminicii de după evenimentul în dezbatere, după cum găsim scris în Mc16,14. Se va arăta şi celor şapte discipoli lângă marea Galileii, apoi apostolitor şi la peste 500 de fraţi, aşa după cum precizează 1 Cor 15, 6-7 şi acelora care au fost martorii oculari Înălţării sale – I. Mărtincă, Învierea lui Isus în scrierile Noului Testament.

O altă poveste ce s-a încercat a fi ridicată la rang de fapt istoric a fost scenariul potrivit căruia Isus Cristos nu a murit, El doar a fost leşinat şi aşa s-a produs învierea. De aici se ridică întrebarea, pentru ce înscenarea şi acceptarea suferinţei din partea lui Isus Cristos, dacă n-ar fi fost cine cu adevărat s-a demonstrat a fi?  

Învierea lui Isus din Nazaret este dovada că Mântuitorul nu a înviat numai pe alţii (despre care am scris în paginile anterioare) ci Dumnezeu L-a adus la viaţă dintre cei morţi, chiar pe Fiul Său pentru a adeveri că este persoană a Sfintei Treimi. Învierea este dovada că Isus Cristos nu doar a vorbit despre înviere, ci a este cheia acesteia, poarta veşniciei.  Învierea este dovada că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, cel promis, născut, răstignit, mort şi glorios înviat, Imago Dei.

După Învierea lui Cristos moartea se numeşte adormire sau somn, iar frica faţă de ea este defăimată. Există strălucire în Învierea Sa şi prin ea mai multe minuni s-au făcut omului iubitor de Dumnezeu: amăgirea dugurilor necurate, tercem cu vederea viaţa aceasta pământească şi odată nu vom fi mai prejos faţă de cei fără de trupuri, Biruitorul ne-a dăruit prin această înviere mântuire, toate El le-a făcut spre mântuirea noastră – Ioan Gură de Aur, Teofilact al Bulgariei, Epifanie al Ciprului, Grigorie de Nyssa, Sfinţii Părinţi despre moartea şi învierea Domnului.  

Învierea este dovada că adevăraţii creştini vor învia şi nu vor avea parte de moartea a doua şi la vremea potrivită aceştia vor avea trupuri de slavă, fără nimic omenesc, pământesc în componenţă. De altfel, nici nu ar avea cum să fie. Învierea Fiului este dovada că Dumnezeu chiar iubeşte întreaga omenire, o dragoste care nu se opreşte la cuvinte, promisiuni şi atenţionări, ci una unică, fără de asemănare şi jertfitoare.

Fragment din volumul IMAGO DEI, IMAGINEA SFINTEI TREIMI DE LA SCRIPTURI LA REŢELELE DE SOCIALIZARE DIN ROMÂNIA  de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Învierea Lui

Doar Cerul știa ce-avea să vină

și ce schimbare atunci va fi

iar dintre-ai noștri, pământenii,

până și ucenicii

uitară vorbele Puterii rostite de Cel Sfânt

L-au dus într-un mormânt de nobil

crezând că moartea Îl va doborî pe veci

uitară, între lacrimi, ei sărmanii,

că Domnul este Viața

și nimeni nu trăiește fără El

Iar când a revenit în trup de slavă

Au înțeles îndată ce spunea,

Că-i bine a rămîne-n viață

Doar lângă El și Crucea Sa  

Acum toți știi-vor ce a fost pe vremuri

și câtă viață este-n Învierea Lui

Mărire Celui pururi Fiul

Unicului Dumnezeu. 

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

De ce Lumina este unul din simbolurile Învierii?

Astăzi răspund lui B.N. la întrebarea De ce Lumina este unul din simbolurile Învierii?

Lumina este unul dintre cele mai cunoscute şi răsândite simboluri ale Învierii lui Isus Cristos.

Lumina pune accentul pe separarea de întuneric, de ce tot ce este împotriva Domnului, protrivit cu Geneza 1, 4: Dumnezeu a despartit lumina de intuneric.

Esenţial este a înţelege şi acest text: Isus le-a vorbit din nou si a zis: “Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii – Ioan 8, 12.

Lumina este şi o invitaţie: Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat – 1 Ioan 1,7.

Lumina Aceasta subliniază din natura divină: Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si in El nu este intuneric – 1 Ioan 1,5

Lumina Învierii aminteşte din rolul acesteia: lumina care sa lumineze Neamurile si slava poporului Tau, Israel”  – Luca 2,32

Lumina Învierii avertizează: Caci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit si nimic tainuit care nu va iesi la lumina – Marcu 4,22.

Lumina ne aminteşte un alt lucru exraordinar şi este legat de Rai: Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor – Apocalipsa 22,5.

Este necesar să nu rămânem la simbol, ci să trăim Lumina.

Lumina Lui trezească lumea

Lumina Lui trezească lumea,

e atâta întuneric lângă noi

şi cei merg la pas în toi,

cred că se scaldă în baie de iubire

Lumina Lui trezească lumea,

e atât de bine să nu bâjbâim,

fugim în cele colţuri poate mâine

vom da întâmplător de elixirul veşniciei

Lumina Lui trezească lumea

şi Domnul ne îndeamnă şi pe noi,

să fim măcar o licărire de speranţă,

pe Terra năucită de ce-i rău

Lumina Lui trezească lumea,

acum cât încă mai e timp,

cât uşa Cerului e larg deschisă

din lemnul sângerând al unicei Jertfiri.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

DRAGOSTE CRUCIFICATA ŞI IMAGO DEI

Răstignirea crudă a lui Isus Cristos oferă omului posibilitatea de a reintra în relație cu Dumnezeu, înseamnă noi confirmări despre cine este Domnul, este garanția naturii Sale divine, împlinirea profețiilor, dovada că El este Fiul lui Dumnezeu, cel promis. Răstignirea Domnului reprezintă unul dintre cele mai însemnate episoade din activitatea mesianică, aceasta fiind jertfa supremă prin care Fiul întrupat ia aspura Lui toate păcatele omenirii.

Dumnezeu universului mântuieşte fără părtinire, pentru că toate îi aparţin; astfel că noi afirmăm că totul a fost recapitulat în Cristos – Ciril al Alexandriei, Matei, Marcu, Luca și Ioan au consacrat acestui eveniment spații considerabile în scrierile lor.

La Golgota avem pe Isus Cristos, Logos dătător de viață și imaginea Dumnezeului ce se jertfește, cu siguranță unul dintre cele mai complexe evenimente din istoria omenirii. În timp ce puterile trupești ale lui Isus Cristos scad considerabil, El rostește șapte expresii, pe care le vom analiza din prisma cercetării noastre.

Prima expresie, precizată în Lc 23, 34, este un strigăt de iertare către Tatăl ceresc pentru oamenii care până și în acel moment săvârșeau păcat dar cuvintele sunt și o chemare la manifestarea Dragostei lui Dumnezeu față de ființa umană.  De subliniat că, deși El ar fi putut reacționa la cuvintele grele adresate până acum și chiar la cruce, Fiul Omului nu reacționează astfel, în felul lumii, ci în felul Mântuitorului.

Mai apoi, Domnul rostește o expresie izbăvitoare, adresându-se unui tâlhar care își recunoaște păcatul; în Lc 23, 43 Isus Cristos îi promite cricificatului că în acea zi va fi cu El în rai. În acest neașteptat dialog, Isus din Nazaret ne face conștienți de mai multe aspecte: El este Imago Christi şi are puterea de a ierta, va trece din viață la moarte;  atestă existența raiului și a faptului că acolo există viață. Prin răspunsul categoric oferit de Fiul, Isus face dovada conștienței de sine, că El nu este doar Învățătorul, ci Mântuitorul, Mielul lui Dumnezeu.

Un strigăt cât o lume-ntreagă, un tunet al durerii, al tuturor păcatelor, este acesta: Dumnezeul Meu, de ce m-ai părăsit, din Mt 27, 46 și Mc 15,34, expresie care ne prezintă pe Isus Cristos luptându-se cu deznădejdea, în fața morții cumplite, și în același timp, observăm relația pe care El o are cu Creatorul – acestuia i se adresează cu Dumnezeul meu.  

Isus Domnul face lucrări pe care numai Dumnezeu le poate face: El iară păcatele, dă viaţă spirituală oricui doreşte, El îi va învia pe cei morţi, a înviat pe alţii, şi tot Mesia îi va judeca pe toţi oamenii – C. C. Ryrie, Teologie elementară. Urmează cuvintele unei reacții de așteptat într-un astfel de moment al neputinței – Mesia spune că-i este sete, potrivit cu In 19,28, expresie rugătoare care ilustrează cumplita durere îndurată de Fiul Omului acolo la Calvar.  

Fragment din volumul Imago Dei de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

DRAGOSTE CRUCIFICATA este o lucrare document, de 100 pagini – A4, cu 70 de personaje. Piesa de teatru prezinta ultimile 9 zile din viata lui Isus Cristos. Impresionanta piesa se poate juca si pe tablouri, gen Floriile, Rastignirea, Invierea…

Actorii Adrian Pintea, Horatiu Malaele, Ileana Cernat, Cove, etc au jucat in dramatizarea radio, in regia subsemnatului.

Ziarul Adevarul a scris despre aceasta.

Serialul radiofonic DRAGOSTE CRUCIFICATA a fost difuzat de mai multe ori la statiile RVE.

Cu voi… O nouă confirmare

fresca de Leonardo Da Vinci

Cina cea de taină reprezintă un alt eveniment esenţial din Săptămâna Patimilor. Pe când mânca împreună cu ucenicii, Isus Cristos a luat o pâine, a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o acestora zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru† mulţi, spre iertarea păcatelor, relatează  Mt 26,26- 28.

Mai apoi, El face afirmaţia: Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” Mt 26, 29

Isus Cristos face o fascinantă, complexă şi reală afirmaţie: El va fii cu cei credincioşi, ucenicii din toate timpurile, în Împărăţia Tatălui Său. Mai mult, va exista o relaţie acolo, vie, acţiune, trăire.

Necesară este o întrebare: Suntem siguri că suntem ucenicii Săi? Dacă da, fericire! De nu, acum e timpul potrivit pentru o relaţie reală cu Cel care este Fiul Împărăţiei Tatălui.

Se frânge Crucea

Luaţi,… mâncaţi…

Acesta este Trupul Meu.

Aştept, cine întinde primul mâna?

Cine rupe primul carnea?

şi din obrazul scuipat

şi din spatele pătat cu bici,

şi plumb şi făr’delege…?

Luaţi,… mâncaţi…

Se frânge Crucea,

se frânge lumea

şi şarpele

şi mărul din Eden,

Acesta este Trupul Meu,

Pâinea voastră,

Eternă

şi dospită în dragoste şi jar,

Luaţi mâncaţi

Din palma Mea,

Străpunsă pentru voi,

pentru păcatul vostru zilnic,

precum pironul macină piciorul

Aşteptaţi să strângă sângele-n pahare,

el încă picură peste Pământ

şi curăţă şi spală,

în venele păgâne,

în ceasurile-n care

mă biciuiţi din nou

Luaţi,… gustaţi

E preţul oferit de Mine

căci vă iubesc

cum nimenea nu ştie,

căci vă iubesc

până la moarte şi mormânt,

căci vă iubesc

până la chin şi la sfârşit,

căci vă iubesc

cum n-a fost dat să fie

decât

Aceluia care să spună

Astăzi vei fi cu Mine-n Rai,

Amin.

Versuri publicate în volumul AM DAT INGRIJORAREA PE-O MINUNE, 135 pagini.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

E revoluţie în templul tău?

Chiar aşa sună întrebarea: A fost vreo revoluţie în templul tău? Ne uităm în In 2,13-14. Paștile iudeilor era aproape; și Isus S-a suit la Ierusalim. În templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei, și pe schimbătorii de bani șezând jos.

Dar Isus Cristos porneşte o revoltă! A făcut un bici de ștreanguri și i-a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii; a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele. In 2,15. Legat de viaţa mea de credinţă, cum este ea? La modul cel mai sincer. Dacă nu, discuţia nu se merită.

Și a zis celor ce vindeau porumbei: “Ridicați acestea de aici și nu faceți din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”  – In 2,16. Ce înseamnă credinţa pentru tine? Paravan, mijloc de socializare, mijloc de întreţinere, curiozitate? O afacere? Oho, pentru câţi nu a fost şi nu e altceva decât… negustorie.  

Prin această revoluţie în templul Său, El ne provoacă spre binele nostru. Ucenicii Lui și-au adus aminte că este scris: “Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” In 2,17

Dar ca întotdeauna, sunt şi comentatori. În Rai nu vor mai fi. In 2,18-20: Iudeii au luat cuvântul și I-au zis: “Prin ce semn ne arăți că ai putere să faci astfel de lucruri?” Drept răspuns, Isus le-a zis: “Stricați templul acesta, și în trei zile îl voi ridica.” Iudeii au zis: “Au trebuit patruzeci și șase de ani, ca să se zidească Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?”

Însă Isus Cristos vorbea despre Înviere, oferea Garanţia Învierii. In 2,21: Dar El le vorbea despre templul trupului Sau.

Tocmai de aceea, când a înviat din morți, ucenicii Lui și-au adus aminte că le spusese vorbele acestea și au crezut Scriptura și cuvintele pe care le spusese Isus. In 2,22.

Învierea este confirmată de Scripturi şi ele au scris despre aceasta. Învierea este o altă garanţie a divinităţii lui Isus Cristos.

Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paștilor, mulți au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea. In 2,23.

Ce facem noi azi? Fiecare dintre noi? Credem în Numele Lui? Şi Îl urmăm? Cum? Cum vrem noi sau cum trebuie?

Nu știti că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? (1Cor 6:19) Aici ne este scris tuturor destinaţia trupului nostru.

Dacă şi acum eşti parte la ce urmează, trebuie o revoltă chiar acum. Revino-ţi!

Faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu  – Gal 5,19-21.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Triumf pentru Glorificare

De n-ar exista Dumnezeu, nici noi n-am fi aici, iar unii în viaţă pe vecie.

Isus din Nazaret n-a căutat niciodată faima, renumele, însă de această dată acceptă laudele mulţimii, ştiind dinainte că slava aceasta este trecătoare şi va urma chinul cumplit, răstignirea.  Intrarea în Ierusalim – Floriile – acest episod este o fărâmă din gloria incomparabilă de care cel răstignit şi înviat o va avea în Împărăţia cerurilor.

Pentru noi este o noua ocazie de a lua exemplul ucenicilor. Şi la acest eveniment au fost alături de Domnul. Suntem noi astfel?

Oamenii prezenţi la acest eveniment “au luat ramuri de palmieri”. (In 12,13), aşezându-I Domnului un “covor roşu” din ramuri şi haine! Este o lecţie dată de cei prezenţi acolo – a dărui, a oferi lucruri de preţ, mai mult, veşmântul.

Intrarea în Iersualim a avut drept scop amintirea ucenicilor Săi de hotărârea luată de El să moară pentru umanitate.

Pe un măgăruş? Dincolo de împlinirea textului sacru să fie doar un amănunt neimportant că Domnul intră în Ierusalim astfel?  Nicidecum, pentru că împăraţii vremii foloseau caii pentru intrările triumfale în cetate. A-ţi face apriţia călare pe un măgăruş era semnul smereniei, supunerii. Imaginea divină a lui Isus Cristos este completată de caracterul său. Domnul acceptă să intre pe faţă în cetate, nu ca un hoţ, evidenţiind în acelaşi timp natura sa divină, jertfitoare, pentru că doar peste câteva zile va avea să fie Mielul lui Dumnezeu.

Mesia intra în Ierusalim, iar poporul vedea în el liderul total, inclusiv politic, dar Învăţătorul păşea în Ierusalim pentru ca poporul credincios să poată intra, la vremea stabilită, în Noul Ierusalim. Acesta este unul din motivele pentru care audienţa pestriţă strigă din toată inima cuvintele profetice ale psalmistului, care binecuvântă pe Împăratul ce vine în numele Domnului. Strigătele continuă cu Pace în cer şi slavă în locurile cereşti! (Ps 118,26).   

Acum avem posibilitatea de a cauta pacea sufleteasca, in aceasta lume plina de necaz şi încercare.

Text din lucrarea IMAGO DEI de Cătălin Dupu

Poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Ce ar trebui să existe de Crăciun în casa fiecărui român?

peoplecelebrate

Nu este o greșeala, scriu despre așa ceva chiar acum din mai multe motive. Sărbătorile de ani buni sunt mult mult mai frumoase datorită lui Decembrie 1989. Fără el vorbeam și azi de Moș Gerilă! Copiii și adolescenții care nu știu absolut nimic de evenimentele din 1989 au și vor mai avea atitudini greșite față de țară, viața, familie și libertate.

Libertatea de avea aproape orice, inclusiv să plecăm din țară când vrem noi, le-am câștigat atunci. Prețul nu a fost mic și s plătit cu sânge. Oficial au murit peste 1000 de români. Oficial.

Ar trebui că la fiecare Crăciun în casă romanului sa existe un indiciu despre  decembrie 1989. Multe s ar schimba atunci, multe atitudini și comentarii nefondate.

Unul din cele mai frumoase globulețe este cel al libertății și al vieții dăruite de Pruncul Sfânt Isus.

#carticatalindupu

 

 

 

 

JONI

Mulţi au auzit de Joni Eareckson. Când am aflat că la numele ei se afla şi un Tada, am înţeles că s-a căsătorit. Cu cine, m-am întrebat? Nu pentru că aş lucra la o revistă cu personalităţi şi celebrităţi, ci pentru faptul că Joni trăieşte din tinereţe… într-un cărucior cu rotile! M-am gândit, că face familie bună cu un tânăr, care trăieşte tot într-un scaun cu rotile. Însă Dragostea are logica ei. Aparte. Soţul Tada… nu are absolut nici o problemă de mişcare, de locomoţie, ba în mărturisirea sa, spune că s-a îndrăgostit de Joni! Aceasta este numai dragoste. Dragostea se defineşte greu, dar se descrie fantastic – am publicat intr-o carte. Dragostea ne mai învaţă un lucru – nimeni nu e perfect. În dragoste devenim mai buni şi mai frumoşi, nu de alta, dar Dumnezeu este dragoste. 1 Ioan 4.16 Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. 1 Cor. 13.13

de Cătălin Dupu