Triumf pentru Glorificare

De n-ar exista Dumnezeu, nici noi n-am fi aici, iar unii în viaţă pe vecie.

Isus din Nazaret n-a căutat niciodată faima, renumele, însă de această dată acceptă laudele mulţimii, ştiind dinainte că slava aceasta este trecătoare şi va urma chinul cumplit, răstignirea.  Intrarea în Ierusalim – Floriile – acest episod este o fărâmă din gloria incomparabilă de care cel răstignit şi înviat o va avea în Împărăţia cerurilor.

Pentru noi este o noua ocazie de a lua exemplul ucenicilor. Şi la acest eveniment au fost alături de Domnul. Suntem noi astfel?

Oamenii prezenţi la acest eveniment “au luat ramuri de palmieri”. (In 12,13), aşezându-I Domnului un “covor roşu” din ramuri şi haine! Este o lecţie dată de cei prezenţi acolo – a dărui, a oferi lucruri de preţ, mai mult, veşmântul.

Intrarea în Iersualim a avut drept scop amintirea ucenicilor Săi de hotărârea luată de El să moară pentru umanitate.

Pe un măgăruş? Dincolo de împlinirea textului sacru să fie doar un amănunt neimportant că Domnul intră în Ierusalim astfel?  Nicidecum, pentru că împăraţii vremii foloseau caii pentru intrările triumfale în cetate. A-ţi face apriţia călare pe un măgăruş era semnul smereniei, supunerii. Imaginea divină a lui Isus Cristos este completată de caracterul său. Domnul acceptă să intre pe faţă în cetate, nu ca un hoţ, evidenţiind în acelaşi timp natura sa divină, jertfitoare, pentru că doar peste câteva zile va avea să fie Mielul lui Dumnezeu.

Mesia intra în Ierusalim, iar poporul vedea în el liderul total, inclusiv politic, dar Învăţătorul păşea în Ierusalim pentru ca poporul credincios să poată intra, la vremea stabilită, în Noul Ierusalim. Acesta este unul din motivele pentru care audienţa pestriţă strigă din toată inima cuvintele profetice ale psalmistului, care binecuvântă pe Împăratul ce vine în numele Domnului. Strigătele continuă cu Pace în cer şi slavă în locurile cereşti! (Ps 118,26).   

Acum avem posibilitatea de a cauta pacea sufleteasca, in aceasta lume plina de necaz şi încercare.

Text din lucrarea IMAGO DEI de Cătălin Dupu

Poate fi preluat doar cu citarea sursei.

CITITUL, AZI

Omul de azi nu mai citeste? Greşit! Nu mai citeşte la modul de acum 10 ani, ce să mai vorbim de acum 20 de ani… Azi se citeşte altfel. Şi mult. De pasionaţi. Cum şi atunci, doar pasionaţii citeau cel mai mult şi bine. Azi se citeşte în PDF, pe site, pe portal, pe… etichetele de la produse din supermarket-uri. Tot azi se scrie mult şi se publică tot atât. Numai că, nu în felul trecutului, ci pe net. Şi cred că cititorii sunt mai mulţi, mai variaţi şi mai rapizi, la lectură! Cititul clasic a prins deja o notă boemă. O carte, un ceai, o cafea, o lumină mai fină…

Azi se citeşte pe domenii. Sunt inginer, citesc de cele inginereşti. Sunt la medicină, tomurile ale mele sunt. Sunt la arte, albumele le caut în grabă. Au şi text.     Dar cititul clasic va reveni la mare căutare, ceva mai încolo… nu foarte mult.  Nu e important cum citesc, ci dacă mai citesc? Lectura nu are nevoie de diplome – un om citit se recomandă prin vocabularul sau tăcerea sa.

Cultura generală se capătă şi de pe net, radio dar aprofundarea ei ţine de lectură. Iar un intelectual fără cititul Bibliei, este ca un ceai fără  linguriţa cu plante.

După citirea Legii şi a Proorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiţi”. Faptele Ap. 13:15  

de Cătălin Dupu