Nu-i bine să faci parte din tagma acestui smochin

Privim azi la episodul din Săptămâna Patimilor cunoscut drept  Blestemarea smochinului, căutând a înţelege din natura lui Isus Cristos şi însemnătatea unor acţiuni făcute de El.

Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, Mt 21, 18. Descoperim aici natura umană a lui Isus Cristos – I-a fost foame; nu era doar spirit sau numai natură divină.

A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze şi i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Mt 21, 19 Ce vrea să însemne tot acest episod?

Smochinul reprezintă aici tot ce înseamnă autoritate de la care se aşteaptă a se rezolva lucrurile, inclusiv preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului, potrivit versetului 23.

Ce ne dorim de la un pom la momentului rodului? Să beneficiem de fructele sale. Acum nu a fost posibil. Atunci la ce mai există? Nu este prima oară când Isus Cristos oferă o pildă legată de roade. El arată în acest episod ce se va alege de cei care doar se pretind, nu sunt. „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Mt 21, 19

Nu-i bine să faci parte din tagma smochinului. Se pretind creştini, dar nu sunt. Se pretind lideri, dar nu sunt. Se pretind cunoscători, dar habar n-au. De fapt, sunt o minciună.  

 Şi îndată smochinul s-a uscat. Mt 21, 19. Este încă o minune făcută de Fiul. Una făcută pe moment şi o prevestire a ceea ce se va întâmpla cu mincinoşii şi falsificatorii.

Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?” Mt 21, 20

Urmează un nou principiu oferit de Isus Cristos: credinţă, fără îndoială, urmează minuni chiar mai mari.

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci, chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare’, se va face. Mt 21, 21

Viaţa de credinţă nu se rezumă doar la a cere, dar când dorim ceva, credinţa şi rugăciunea sunt modalităţile ca să avem parte de binevoinţa Cerului.  

Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.” Mt 21, 22

Aşadar, fără mincinoşi şi falsificatori, ca să nu aibă parte de sfârşitul smochinului.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Cât costă viaţa ta?

Foto – Getty

În Săptămâna Patimilor au loc mai multe evenimente, printre care şi trădarea şi vinderea lui Isus Cristos de către Iuda Iscarioteanul.

Atunci, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.

Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor. Mt 26, 14-16

Iuda Iscarioteanul a făcut şi lucruri bune, de-a ajuns în anturajul lui Isus Cristos, însă trădarea şi vinderea n-au avut nimic de-a face cu adevărata credinţă, din contră.

Şi azi sunt oameni care îl trădează pe Isus Cristos, în multe moduri: în primul rând declarându-se creştini dar practicând cu devotament debordant: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu  – Gal 5,19-21.

Iuda Iscarioteanul a făcut mult mai mult; L-a şi vândut, pe faţă. Am spus de câteva ori în mesaje aceasta: A sta lângă  Isus Cristos nu înseamnă că eşti cu El. Cel mai elocvent exemplu – Iuda Iscarioteanul, sau mai pe înţeles, Vânzătorul.

Însă acest fals ucenic, înainte de a-L vinde pe Mântuitorul, s-a vândul pe el însuşi. El a fost omul fără de valorile umanităţii.

Viaţa pământească a lui Isus Cristos n-a costat treizeci de arginţi;  preţul a fost salvarea umanităţii, prin Dragostea crucificată.

În schimb, Iuda Iscarioteanul s-a mulţumit cu treizeci de arginţi, atât. Dar cât costă vieţile noastre? Lasă salariul, contul bancar, maşina şi casa. Lasă faima. Viaţa noastră cântăreşte nu în bogăţia materială agonisită, ci în cea spirituală, morală, care pune preţul corect – pe suflet, ce este nemuritor.

În volumul pe care l-am publicat, Culorile fericirii, se găseşte şi nuvela O viaţă de 30 de arginţi. Aceasta este istorisirea evenimentelor premergătoare Răstignirii Domnului prin ochii vânzătorului Iuda Iscarioteanul şi momentul Învierii Glorioase. O întoarcere în timp benefică, menită a ne gândi serios la valorile credinţei autentice. Textul are ca fundament istoric relatările din Evangheliile după Matei, Marcu, Luca și Ioan, din Biblie.

Aşadar, cât costă viaţa ta?

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Rezistă, oricât de greu ar fi!

Rezistă chiar dacă simţi că nu mai poţi duce problemele. Lupta nu este dreaptă, dar putem ieşi învingători! Astfel de vremuri au mai fost şi, până la urmă, s-a uitat aproape totul.

Rezistă chiar dacă e o bătălie şi la nivel mental. Tot felul de gânduri se abat asupra noastră. Şi din cele bune şi din cele mai puţin plăcute. Trebuie să trecem peste cele rele, încrezători în viitor. Scrie-ne dacă ai întrebări.

Rezistă chiar dacă finanţele sunt pe sfârşite. E o parte grea de trecut. Dar să sperăm că toate aceste necazuri se vor încheia la timp. Nu trebuie să disperăm, ci să avem încredere în Dumnezeu.

Rezistă chiar dacă vin veşti rele din presă. Şi de această dată am văzut cine ştie jurnalism şi cine bate câmpii. Alege din presă ce e de interes, nu duzina.

Chiar dacă suntem în cădere, în declin e aproape totul, degringoladă e în multe domenii, deprimarea îşi face loc, destrămarea nu mai are mult în diverse zone, deznădejdea se amplifică la unii, doborârea nu trebuie să aibă loc. Răsturnarea aceasta de stare va trece, se va risipi, pentru că am fost creaţi cu puterea de a ne ridica şi a reuşi.

Rezistă, roagă-te şi citeşte Biblia. Sunt unii din cei mai siguri paşi.  Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd, citim în Evrei 11,1-3.

Rezistă chiar dacă simţi că nu toţi sunt de partea ta. Trăim într-o lume bolnavă. Uitaţi-vă ce se petrece cu Terra azi. Mergi înainte, încrezător.

Rezistă pentru că ai fost creat să ai reuşită! Este un atu pe care nu-l are decât omul.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Doar perseverenţa în lucrurile bune ne va salva

A început să se vorbească destul de mult despre relaxarea restricţiilor şi la noi. Unii au fost tot timpul relaxaţi şi vom vedea rezultatele. Despre ce lucruri bune vorbesc? Despre conducere echilibrată la toate nivelele, pornind de la politic; scăpării de minciună;  investiţia reală în sănătate; transformarea patronilor mişei; o atenţie deosebită acordată igienei; minte pentru profesorii fără disecernământ, care îşi bat joc de şcolari;  înlocuirea fake news;  mai multă ajutorare, mai puţină improvizaţiei; plus o credinţă creştină autentică.

Unul dintre cei mai importanţi scriitori universali este Charles Dickens, născut la 7 februarie 1812. Marele Dickens, despre care am şi publicat în cartea Istoria se scrie acum, a avut mai multe calităţi, una dintre ele fiind şi perseverenţa.

Dintre scrierile sale amintim: David Copperfield, Un colind de Crăciun, Oliver Twist şi Marile speranţe. După unele lucrări s-au realizat filme şi seriale de televiziune, care au mare succes. Despre Charles Dickens se spune că a fost o personalitate cu frică şi credinţă în Domnul Dumnezeu, lucru evidenţiat în mai multe din cărţile sale, prin anumite situaţii descrise şi opinii reliefate. Romanul David Copperfield a devenit pentru mulţi o carte foarte importantă, pentru că ne prezintă viaţa cu farmecul şi prăpăstiile ei, cu cele bune şi cele mai puţin lăudabile. Firul naraţiunii poate fi încadrat într-un singur cuvânt pentru personajul principal– perseverenţa. Sau statornicia.

Edificatoare sunt cuvintele din Amos 5,14: Căutaţi binele şi nu răul, ca să trăiţi şi ca astfel, Domnul, Dumnezeul oştirilor, să fie cu voi, cum spuneţi voi!

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat cu citarea sursei.

Cât de civilizaţi şi educaţi suntem o demonstrează şi starea de urgenţă. Ce a făcut Letonia?

Foto – Letonia

Civilizația multora la noi lasă de dorit. Lipsa unei igiene corporale şi nu numai, minime, sunt ceva comun unui mare procentaj de concetățeni. Aici nu guvernul trebuie să intervină.

Dezinteresul față de semeni se resimte din plin, cu violență chiar, și zilele acestea.

Șocul prezentului devine parte din noua viață de zi cu zi a fiecăruia. Următoarele domenii au avut parte de schimbări colosale și în continuare se vor adapta mileniului: alimentația,  tehnologia, globalizarea, sistemele de comunicare, credințele și sistemele de gândire, revoluția financiară, managementul, industriile, rolul femeilor, relația cu copiii și drepturile adolescenților.

Responsabilitatea. Fiecare scrie Istoria acum, mai ales în această perioadă de criză. 

Ea trebuie să se regăsească în toate acţiunile noastre. Vorbim despre: responsabilitatea politicienilor în luarea măsurilor de urgenţă, responsabilitatea medicilor şi a cadrelor medicale. responsabilitatea bancherilor, responsabili-tatea profesorilor la orice nivel, responsabilitatea tuturor acelora care muncesc, responsabilitatea părinţilor, cu acţiuni deloc uşoare, responsabilitatea pensionarilor, încercaţi şi ei; responsabilitatea tinerilor, care pot acţiona hazardat; responsabilitatea adolescenţilor, care au foarte multă energie; responsabilitatea copiilor, care poate nu înţeleg ce se întâmplă. Şi pentru toate ceste categorii trebuie să ne rugăm la Dumnezeu.

Este nevoie de mult echilibru în luarea deciziilor de tot felul. Trebuie să fim calmi şi să respectăm măsurile de siguranţă. Să ne informăm numai din surse sigure şi să nu uităm că sănătatea, viaţa, tuturor depinde de ce face fiecare.

Este necesară manifestarea responsabilităţii în casă, pe stradă, la cumpărături,  în relaţia cu prietenii si la serviciu.

Vor apărea noi modalități de soluționare a problemele și noi aplicații, dintre ele mai sofisticate și utile.

A nu se uita un lucru: sufletul omului nu poate exista real în virtual. Fără el și Creatorul nu se afla, pulsa nimic din ce este azi.

„Abordarea noastră a fost testare, identificarea celor pozitivi şi izolarea lor. Am încercat să găsim un echilibru între păstrarea sănătăţii oamenilor şi încercarea de a nu face rău economiei în mod ireparabil”, a explicat premierul leton, potrivit Mediafax.

Scriam ca astfel de măsuri să fie luate şi la noi încă din de luna trecută! Izolarea unora şi munca altora!

După 11 zile, guvernul a declarat starea de urgenţă şi a interzis adunările cu mai mult de 200 de persoane, a închis şcolile, cinematografele şi teatrele şi s-a concentrat pe protejarea personalului sanitar. Magazinele şi fabricile au fost închise doar la sfârşitul săptămânii.

În 29 martie au fost introduse şi regulile de distanţare socială: păstrarea distanţei de doi metri între persoane, cu posibilitatea de a ieşi din casă, câte două persoane sau în familie. Acestea s-au aplicat şi în baruri şi restaurante.

„Am urmat întocmai sfaturile epidemiologilor. Eu însumi am stat în izolare zece zile, pentru că după o întâlnire cu un parlamentar, s-a descoperit că era infectat. Guvernul a lucrat doar online”, a spus premierul leton.

„Poate asta este una dintre marile diferenţe, am făcut mulţi paşi de pregătire, înainte ca primul om să moară”, a adăugat Karins.

Premierul leton spune şi că, deşi a avut dificultăţi, a reuşit să facă stocuri de materiale de protecţie pentru personalul sanitar pentru trei luni.

„Am făcut asta într-o manieră centralizată, cum nu mai făcusem. Spitalele, doctorii, de obicei se aprovizionează singuri, dar aveam nevoie de cantităţi mari, de pe o piaţă acerbă. Am avut multe încercări eşuate de a achiziţiona echipament”, explică premierul leton.

Letonia a testat 2% din populaţie şi a făcut anchete epidemilogice seriose pentru fiecare caz testat pozitiv.

La noi?

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

UN RISC ASUMAT

foto – Slovacia

Multora le este teamă de tot ce se întâmplă, altora preferă să le fie teamă unora, alţii nu mai suportă teama. De aici şi multe acţiuni nefondate, care se întâmplă la nivel mondial.

Ei vor tremura de spaimă când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit, scrie Psalmul 14,5. Consider că mai mult ar trebui să avem grijă de relaţia care o avem cu Dumnezeu. unora nu le mai este frică de El, dar ce ciudată atitudine. Dacă unii oameni se tem de moarte de o criză, cum va fi la vederea lui Dumnezeu?

Atitudinea creştinului adevărat ar trebui să fie aceasta: Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi – Psalmul 27,3.

Ca oameni ne temem de multe şi este firesc. Ca oameni cu credinţă în El, teama o dăm celui ce o poate duce – Creatorul.

De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor, citim în Psalmul 46,2.

De ce spuneam de un risc asumat?

Cred că ar trebui să luăm exemplul Slovaciei unde  a început prima fază de relaxare a restricţiilor când magazinele mici, cu o suprafaţă de cel mult 300 mp, vor putea fi deschise, cu condiţia respectării unor reguli stricte de igienă. Majoritatea furnizorilor de servicii cu suprafeţe similiare vor putea, de asemenea, să redeschidă, a retransmis Agerpres.

Serviciile în care oamenii vin în contact mai apropiat, precum frizeriile sau saloanele de înfrumuseţare, nu îşi vor putea reîncepe activitatea decât în etapa a doua, aşteptată să survină peste două săptămâni, după o evaluare a primei faze.

Măsurile de relaxare vor fi retrase dacă numărul infectărilor va creşte.

Se vor putea redeschide centrele sportive, însă doar pentru activităţi care nu includ contact direct între participanţi, precum tenis sau golf, iar sportivilor nu li se va permite să folosească vestiare sau băi comune.

Vor putea fi redeschise şi pieţele în aer liber, la fel şi magazinele dealerilor de automobile.

Taxiurile vor putea funcţiona din nou în etapa a doua, cu condiţia ca şoferul să fie despărţit de pasager cel puţin printr-un ecran de plexiglas.

În faza a doua vor fi permise de asemenea căsătoriile şi serviciile religioase, atât timp cât participanţii poartă măşti de protecţie şi respectă distanţarea socială.

În faza a treia vor fi redeschise muzeele, magazinele de peste 1.000 mp şi terasele în aer liber ale restaurantelor şi cafenelelor.

Şcolile, grădiniţele, centrele comerciale, piscinele, sălile sportive, de cinema şi teatrele îşi vor putea redeschide porţile doar în faza a patra.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Interesante sunt şi:

https://catalindupu.wordpress.com/2020/03/28/ingrijorarea-si-apelul-de-urgenta/

Carti si un film despre curaj

SUNT GATA DE SFÂRŞIT?

Întrebarea aceasta n-ar trebui să supere pe nimeni, deoarece ştim bine că într-o zi aşa va fi. De obicei, pentru o sărbătoare sau un eveniment ne pregătim din timp. Atunci pentru eternitate cum procedăm? Nu eternitatea în general, ci veşnicia mea. Cine mă poate ajută în această pregătire? Nimeni altul decât Domnul Dumnezeu prin Fiul Său Isus Cristos. El vrea ca fiecare să fiu gata de sfârşit, iar această pregătire să fie un mod de viaţă care să înceapă cu Acceptarea Sa ca Mântuitor. Astfel devin Cetăţean al Paradisului. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit, scrie Luca 1, 32-33.

Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru – citim în Romani 6,23.

Am citit un raport binevenit şi mai mult decât util, intitulat Cele mai periculoase oraşe din… ţara cutare. Am remarcat în raport atenţia acordată acestui subiect şi îngrijorarea cercetătorilor din ţara respectivă. Cele mai periculoase. Ca să fiu gata de sfârşit trebuie să închei cu tot ce este periculos, dăunător mie şi celod in jur. Haideţi, să ne oprim la această expresie: Cele mai periculoase…

Înseamnă că există şi reversul, oraşe liniştite, fără pericol. Se face o diferenţă, una imensă! Se atrage atenţia, se recomandă, se clasifică nişte locaţii. La fel se întâmplă şi cu acţiunile din viaţa noastră, unele sunt periculoase, iar altele se dovedesc a fi de bun augur. De ce nu ţinem cont de această constatare şi considerăm că totul este bun în virtutea ideii: trăiesc cum îmi place! Trăiesc cum vreau! Ok! Poţi trăi cum vrei, nu te opreşte, nimeni. Însă să nu uităm, că în această lume există bine şi rău, plăcut şi periculos, fericire şi întristare, viaţă şi moarte. Ca un oraş să nu fie periculos, trebuie să existe oameni de bine.

Ca viaţa mea să fie una fericită, trebuie să existe acţiuni care să îmi facă bine mie şi celor din jur. Astfel, prin Isus Cristos, orice ar veni, sunt gata de sfârşit.

Interesante sunt şi:

https://catalindupu.wordpress.com/2020/04/07/se-apropie-sfarsitul-lumii/

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Puterea de a ne ridica

10 lecţii pe care le-am învăţat în criza actuală.

Lecţia ştiinţei care nu le ştie pe toate – Până acum oamenii de ştiinţă se băteau tare cu pumnul în piept şi în eprubete că le ştiu pe toate. Ok! Vrem vaccinul! Ştim că au mai exista astfel de situaţii în lume şi până acum, dar unde este leacul?

Lecţia vulnerabilităţii – Oricât s-ar arăta oamenii de puternici, oricâte descoperiri am făcut şi indiferent de ce telefon inteligent ţinem în mână, suntem extrem de vulnerabili. Nu trebuie să vină fiinţe SF să ne distrugă, ajunge un COVID-19. Vulnerabili până la moarte.

Lecţia puterii online – Acum aproape toată comunicarea, comerţul şi ce mai vreţi dvs se face în virtual. Această perioadă luaţi-o ca şi o prob pentru ce va urma, hai să spunem în câţiva ani.

Lecţia curajului – Toţi cei care luptă cu Coronavirusul sunt deja eroi. Ei luptă pentru ca alţii să trăiască. Da, sunt eroi! Mulţumim.

Lecţia neputinţei – Nu putem face mai mult decât… putem, ne lasă conjunctura să acţionăm. Suntem şi neputincioşi deşi, se pare, omul a ajuns pe Lună. Şi s-a întors repde de acolo. Sau…

Lecţia izolării – Stau acasă nu este o joacă. Mesajul acesta care apare aproape peste tot nu este o glumă; trebuie să ne protejăm. Să ştiţi că niciun investitor nu vrea să stea acasă şi să piardă toată investiţia. Însă acum este nevoie de precauţie, prevenţie şi izolare.

Lecţia laşităţii – Oamenii laşi sunt printre noi. Motivele şi le cunoaşte fiecare, dar când ajungi să faci rău altuia şi indirect ţie, nu mai vorbim de laşitate, ci de prostie. Laşi au fost mereu, în războiae, în comunism, în toate. Şi vom mai avea. Important este să îi recunoaşte, măcar.

Lecţia neascultării – Lecţia aceasta e mare şi dureroasă, ca mai toate celelalte. Omul nu vrea să asculte, el le ştie pe tote. Ok, atunci să ne spună când ieim din situaţia de criză? Mediocritatea la noi şi nu numai este în plină dezvoltare. Bine, ea este îmbrăcată în haina ştiinţei totale, cu un praf de mă descurc eu peste blatul pufos şi degeaba. Mediocritatea iese la suprafaţă şi separă imediat lucrurile, pentru că oamenii educaţi nu vor sta niciodata să asculte vorba goală a pseudo-inteligenţilor subculturali. Vorbim de nescultare la multe nivele. Şi se leagă cu următoarea.

Lecţia hoţiei – Au minţit ca să vină acasă. Şi unii au adus moartea cu ei. E bine… Au câştigat. Cine şi pentru câtă vreme?

Lecţia parteneriatului – Încă mai sunt oameni. Pe această Terra improvizată încă mai sunt oameni. Sunt cei care ajută, salvează, comunică, sunt un sprijin. Şi ei sunt eroi. Fără ei am fi deja în colaps.

Chiar dacă suntem în cădere, în declin e aproape totul, degringoladă e în multe domenii, deprimarea îşi face loc, destrămarea nu mai are mult în diverse zone, deznădejdea se amplifică la unii, doborârea nu trebuie să aibă loc. Răsturnarea aceasta de stare va trece, se va risipi, pentru că am fost creaţi cu puterea de a ne ridica şi a reuşi.

Şi ştiţi ceva? Încă mai sunt lecţii pe care le învăţ .

Să găsim partea bună a izolării. Să ne apărăm, să luptăm şi să învingem.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Se apropie sfârşitul lumii?

Şi azi răspund la mesajele primite legate de situaţia de criză.

(3) Se apropie sfârşitul lumii?

Cu fiecare zi din viaţa noastră ne apropiem de sfârşitul vieţuirii aici pe Pământ şi sfârşitul lumii. În aceste zile subiectul este vehiculat des, aceasta şi din cauza semnelor de tot felul legate de criza la nivel mondial. 

Dar există şi batjocura la adresa unui subiect atât de serios, însă ridiculizarea vine si din frică.

Ce-i real este şi bănos, o afacere pentru unii, deoarece sfarsitul lumii a devenit un subiect care vinde la public: ziare, reviste, ştiri, net, TV, fake news.

Ridiculizarea mai vinde sufletele unora, pentru că sunt orbiţi sau vor orbi cu privire la viitor şi viaţa veşnică.

Sfârșitul lumii va avea loc. Domnul Isus Cristos a vorbit de acest lucru. A se vedea în Biblie, Matei 24, 7, 8, 11, 14.

Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi

Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.

Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi.

Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

Mai mulţi oameni de știință au ajuns la aceeaşi concluzie. Sunt articole de specialitate apărute, şi eu am scris despre unul dintre acestea mai demult.

Nici natura, nici ceva făcut de mâna omului nu va rezista pentru totdeauna.

Scenariile oamenilor în legătură cu sfârșitul n-au nicio legătură cu finalul real, adevărat, prezentat de Biblie.

Chiar scenariile unora care pretind a şti data, locul etc sunt înșelătorii groaznice, acest lucru fiind profeţit în Biblie.

Matei 24, 30-31: Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi† vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.

El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

Nu data Sfârșitului trebuie să ne intereseze, ci a fi gata pentru revedere, pentru viaţa veşnică, dacă o merităm

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.