Calmi, dar privind la economia în cădere şi fake news

Articol de Cătălin Dupu                                                        Foto – J. Hopkins CSSE

Viaţa înseamnă azi  informaţie pe secundă. Totul este informaţie. Dar multe din informaţiile – mesajele pe care le primim din presă şi alte surse – sunt trucate, bine structurate şi cu ţintă sigură. Suntem sufocaţi de informaţii trucate. Ziarele de hârtie sunt deja înlocuite cu presa on-line care şi-a priedut în parte controlul.

Deşi astăzi se citeşte numai în interes direct, adică doctorul numai ce ţine de medicină, avocalul de drept, artistul de… şi tot aşa, tonele de informaţie fake ne invadează mai ceva ca punga de gunoi trasă de un câine înfometat.

„50 % dintre cititori ar prefera să plătească doar pentru anumite articole în loc de un abonament întreg,” sunt rezultatele unui sondaj.

Suntem sufocaţi de multe informaţii slabe care ghidează viaţa multora. Modelele se iau din revistele bine colorate şi din ziarele cu articole scurte şi titluri cât gardul de la penitenciar. Dacă dorim cu adevărat cultură şi informaţie serioasă trebuie apelat la Biblie. Aici este soluţia.

Suntem năpădiţi de informaţii plătite. Cutare plăteşte trustul lui cutărică să promoveze ceea ce vrea el. Nu mai contează de e bun sau rău ce vrea a ştii lumea. Dacă se plăteşte e bine, e ok. Banul dictează la unii mai mult decât conştiinţa. Şi atunci, la ce bun să mai citeşti anumite ziare sau reviste?

Apar zilnic informaţii pe simpatii. Un jurnalist sau trustul lui G îl place pe Cutărică. E om care poate atrage audienţa. Pentru aproape 1 ani şi jumătate am lucrat la TVR 2 ca realizator la emisiunea matinală „Dimineţile unui bărbat cuminte”. Totul şi aici se învârtea pe lângă oamenii care făceau audienţă. Trebuie aduşi doar aceştia. Asta este lumea televiziunii… La noi şi în străinătate. Nu contează cine sunt şi ce pregătire au invitaţii! Audienţa dictează! În aceste cazuri dacă invitaţiilor le şi place, mai au şi nişte bani de dat sau pot să aduci bănuţi eşti al lor. Însă poţi să nu mai fii al tău. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului – Efeseni 5:10

Se aruncă în presă informaţii de distrugere. Există o persoană, o organizaţie, un partid, o ceva care deranjează? Staţi puţin! Mâine apar informaţiile distructive. Se caută în trecut, se scannează prezentul şi mâine apar bombele în presă. „G a crescut la orfelinat!” „G a avut rujeolă!” De aici şi viruşii informatici, de care vom scrie imediat.

Am realizat o emisiune TV, „Istorii trucate”, în care a trebuie să demonstrez, printre alte subiecte, cu date verificate, istoricitatea lui Isus Cristos, ca replică la un documentar filmat care a contrariat, fermecat şi poate distrus pe unii, din nefericire.

Avem parte de multă dezinformare, cu poze frumoase. Viruşii informatici apar în faţa ochilor noştri cu eticheta de „ultimă ora” sau „şocant, senzational, atenţie! Am aflat, vă informăm”. Imediat citim, pentru că ne interesează! Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun. 1 Tesaloniceni 5:21

Coronaviruslul acum şi marile evenimente din ultimii ani, 11 septembrie, găsirea lui Bin Laden, criza financiară, apariţia SIDA şi altele au născut tot felul de ipoteze care mai de care mai şocante – de la terorism la… „totul a fost aranjat”. Cuvântul „scenarită” e la modă şi poate fi mai mult decât atât, pentru că viaţa bate filmul. Există un control bine gândit şi asupra informaţiei, care în spatele unei prese răvăşite şi bolnave de scandal, îşi face dăunător treaba.

Însă din fericire avem şi informaţii sigure, bine documentate. Cum le găsim? Nu este simplu dar bine că mai există. Încă mai sunt nume, evenimente, cărţi, filme, melodii, companii şi organizaţii care ţin o linie dreaptă, bazată pe dreptate, credinţă, virtute şi lupta pentru Bine.

Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Ioan 5:39

Trăim pe o Terra impovizată – aceasta nu este o informaţie trucată. Însă există Adevărul! Dar am o întrebare, îl vrem a-L cunoaşte? Eu, da! Când citim o ştire e bine a ne întreba la final: Cât e de adevărat ce scrie aici?

+ Textul poate fi preluat cu citarea sursei. 

Calatoria spre casa

Am plecat spre Casă

pe când nici nu ştiam a merge,

apoi am crescut şi frânturi

aflai din ea,

apoi am uitat cu totul

sau n-am mai vrut să ştiu

ştiinţa pentru mine fiind

eminamente altceva

Călătorie spre Casă

printre ani şi vremi,

am tot mers şi-am mai stat la masă,

Oh, Doamne,

cu zile, nopţi şi lacrimi spre zmei

ca într-o zi privind la Tine

să-mi aduc aminte de Casă

tot merg alături de tine şi voi,

un pas când molatec, când aspru

un pas mai departe spre Ani de Lumină,

fără de lut,… fără de tină,

Acum în călătoria spre Casă.

de Catalin Dupu

#carticatalindupu #versuri #calatorie #regasire

Mai multe aici

https://catalindupu.wordpress.com/carti-books/

 

E ATÂT DE BINE…

autumn_red_forest

Starea de bine, uneori, pentru unii nu înseamnă foarte mult. Poate fi doar a muşca dintr-un măr roşu şi viguros ori să stai tolănit într-un fotoliu şi să citeşti un roman bun. Atât. Sau să auzi cum în sobă troznesc lemnele iar afară ninge… E atât de bine… E normalitatea uitată, pierdută sau vândută pe prea mult virtual şi o încordată nepăsare. Îmi amintesc cum mama, în copilărie, pe vremea comuniştilor, făcea iarna prăjituri. Afară erau troiene de zăpadă de un metru iar în bucătări mirosea a dulciuri, fără E-uri. Erau cele mai bune prăjituri din lume. Aşa simte aproape fiecare copil. Nici nu luasem din prăjitură şi deja îmi spuneam: E atât de bună, de atât de bine aici… Alţii se mulţumesc doar cu o privire iar apropiaţi le ajunge doar o atingere de mână… La bunici, la Iaşi şi Bucureşti, găseam adesea acea stare pe care nu doream s-o pierd niciodată. O seară cu prietenii, din cei adevăraţi, nu de imagine sau de uzură, ne aduce acel simţământ atât de special. Sigur un tablou pe pânză sau unul în naură, o ramură de brad sau un iepure trecându-ţi prin faţa ochilor, aduc aceeaşi stare. Şi muzica, şi un fim, un citat superb şi câte şi mai câte, uite, câte ne pot da acea stare de bine.

Când scriu mă simt bine, împlinit. De aceea, romanul Sublimul imperfecţiunii ne poartă prin Veneţia, Copilărie la început de mileniu ne aminteşte de acei ani, Cine știe ce aduc zorile? – cartea cu nuvele ne întoarce în anii 40 şi nu numai, O zi perfectă – aduce zâmbet şi mister, Diamantul Ierusalimului ne invită la o croazieră în Bahamas iar Sfârşitul nu e totul ne prezintă Las Vegas-ul şi Coasta de Azur. Am scris aceste cărţi având în vedere şi această stare de împlinire. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! citim în Psalmul 34:8. Merită încercat, garantat. A nu uita că pentru a face un bine, nu trebuie multe – ajunge un pic de voinţă şi restul darul inimii…
Da, e atât de bine…

– din volumul Iubire si lumina

Şi, totuşi, era fericit

din Life

În mall era lume ca la circ. Plin, oriunde te învârteai oameni. Ce bine ar fi, să fie doar oameni. În mulţimea aceea, Voinescu observă pe cineva. Un tânăr care poate nu avea nici 20 de ani însă era bucuros, se vedea pe chipul său că era fericit. Avea motive? Unii ar spune că nu, pentru că la ambele picioare avea probleme de locomoţie, mergea sacadat şi nu foarte repede, mişcările gâtului erau geoaie şi purta ochelari cu dioptrii considerabile. Cu toate acestea zâmbea… Tânărul nu era acolo la plimbare, nici la cumpărături, el muncea. Da, lucra, avea în spate o cutie galbenă, pătrăţoasă, cu care transporta mâncare clienţilor. Şi, totuşi, se bucura de tot ce vedea, că avea de lucru, era încântat de vânzoleala de acolo, era fericit chiar dacă… nu mai era nimeni lângă el. #carticatalindupu#intelegandviata#ceecuviataasta#fericire
(foto – coperta Life, 1939, cu chipul unui baiat din Romania)

Mediocritatea la noi şi nu numai


Mediocritatea la noi şi nu numai este în plină dezvoltare. Bine, ea este îmbrăcată în haina ştiinţei totale, cu un praf de mă descurc eu peste blatul pufos şi degeaba. Mediocritatea iese la suprafaţă şi separă imediat lucrurile, pentru că oamenii educaţi nu vor sta niciodata să asculte vorba goală a pseudo-inteligenţilor subculturali.