Cât costă viaţa ta?

Foto – Getty

În Săptămâna Patimilor au loc mai multe evenimente, printre care şi trădarea şi vinderea lui Isus Cristos de către Iuda Iscarioteanul.

Atunci, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.

Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor. Mt 26, 14-16

Iuda Iscarioteanul a făcut şi lucruri bune, de-a ajuns în anturajul lui Isus Cristos, însă trădarea şi vinderea n-au avut nimic de-a face cu adevărata credinţă, din contră.

Şi azi sunt oameni care îl trădează pe Isus Cristos, în multe moduri: în primul rând declarându-se creştini dar practicând cu devotament debordant: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu  – Gal 5,19-21.

Iuda Iscarioteanul a făcut mult mai mult; L-a şi vândut, pe faţă. Am spus de câteva ori în mesaje aceasta: A sta lângă  Isus Cristos nu înseamnă că eşti cu El. Cel mai elocvent exemplu – Iuda Iscarioteanul, sau mai pe înţeles, Vânzătorul.

Însă acest fals ucenic, înainte de a-L vinde pe Mântuitorul, s-a vândul pe el însuşi. El a fost omul fără de valorile umanităţii.

Viaţa pământească a lui Isus Cristos n-a costat treizeci de arginţi;  preţul a fost salvarea umanităţii, prin Dragostea crucificată.

În schimb, Iuda Iscarioteanul s-a mulţumit cu treizeci de arginţi, atât. Dar cât costă vieţile noastre? Lasă salariul, contul bancar, maşina şi casa. Lasă faima. Viaţa noastră cântăreşte nu în bogăţia materială agonisită, ci în cea spirituală, morală, care pune preţul corect – pe suflet, ce este nemuritor.

În volumul pe care l-am publicat, Culorile fericirii, se găseşte şi nuvela O viaţă de 30 de arginţi. Aceasta este istorisirea evenimentelor premergătoare Răstignirii Domnului prin ochii vânzătorului Iuda Iscarioteanul şi momentul Învierii Glorioase. O întoarcere în timp benefică, menită a ne gândi serios la valorile credinţei autentice. Textul are ca fundament istoric relatările din Evangheliile după Matei, Marcu, Luca și Ioan, din Biblie.

Aşadar, cât costă viaţa ta?

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Triumf pentru Glorificare

De n-ar exista Dumnezeu, nici noi n-am fi aici, iar unii în viaţă pe vecie.

Isus din Nazaret n-a căutat niciodată faima, renumele, însă de această dată acceptă laudele mulţimii, ştiind dinainte că slava aceasta este trecătoare şi va urma chinul cumplit, răstignirea.  Intrarea în Ierusalim – Floriile – acest episod este o fărâmă din gloria incomparabilă de care cel răstignit şi înviat o va avea în Împărăţia cerurilor.

Pentru noi este o noua ocazie de a lua exemplul ucenicilor. Şi la acest eveniment au fost alături de Domnul. Suntem noi astfel?

Oamenii prezenţi la acest eveniment “au luat ramuri de palmieri”. (In 12,13), aşezându-I Domnului un “covor roşu” din ramuri şi haine! Este o lecţie dată de cei prezenţi acolo – a dărui, a oferi lucruri de preţ, mai mult, veşmântul.

Intrarea în Iersualim a avut drept scop amintirea ucenicilor Săi de hotărârea luată de El să moară pentru umanitate.

Pe un măgăruş? Dincolo de împlinirea textului sacru să fie doar un amănunt neimportant că Domnul intră în Ierusalim astfel?  Nicidecum, pentru că împăraţii vremii foloseau caii pentru intrările triumfale în cetate. A-ţi face apriţia călare pe un măgăruş era semnul smereniei, supunerii. Imaginea divină a lui Isus Cristos este completată de caracterul său. Domnul acceptă să intre pe faţă în cetate, nu ca un hoţ, evidenţiind în acelaşi timp natura sa divină, jertfitoare, pentru că doar peste câteva zile va avea să fie Mielul lui Dumnezeu.

Mesia intra în Ierusalim, iar poporul vedea în el liderul total, inclusiv politic, dar Învăţătorul păşea în Ierusalim pentru ca poporul credincios să poată intra, la vremea stabilită, în Noul Ierusalim. Acesta este unul din motivele pentru care audienţa pestriţă strigă din toată inima cuvintele profetice ale psalmistului, care binecuvântă pe Împăratul ce vine în numele Domnului. Strigătele continuă cu Pace în cer şi slavă în locurile cereşti! (Ps 118,26).   

Acum avem posibilitatea de a cauta pacea sufleteasca, in aceasta lume plina de necaz şi încercare.

Text din lucrarea IMAGO DEI de Cătălin Dupu

Poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Rezistă, oricât de greu ar fi!

Rezistă chiar dacă simţi că nu mai poţi duce problemele. Lupta nu este dreaptă, dar putem ieşi învingători! Astfel de vremuri au mai fost şi, până la urmă, s-a uitat aproape totul.

Rezistă chiar dacă e o bătălie şi la nivel mental. Tot felul de gânduri se abat asupra noastră. Şi din cele bune şi din cele mai puţin plăcute. Trebuie să trecem peste cele rele, încrezători în viitor. Scrie-ne dacă ai întrebări.

Rezistă chiar dacă finanţele sunt pe sfârşite. E o parte grea de trecut. Dar să sperăm că toate aceste necazuri se vor încheia la timp. Nu trebuie să disperăm, ci să avem încredere în Dumnezeu.

Rezistă chiar dacă vin veşti rele din presă. Şi de această dată am văzut cine ştie jurnalism şi cine bate câmpii. Alege din presă ce e de interes, nu duzina.

Chiar dacă suntem în cădere, în declin e aproape totul, degringoladă e în multe domenii, deprimarea îşi face loc, destrămarea nu mai are mult în diverse zone, deznădejdea se amplifică la unii, doborârea nu trebuie să aibă loc. Răsturnarea aceasta de stare va trece, se va risipi, pentru că am fost creaţi cu puterea de a ne ridica şi a reuşi.

Rezistă, roagă-te şi citeşte Biblia. Sunt unii din cei mai siguri paşi.  Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd, citim în Evrei 11,1-3.

Rezistă chiar dacă simţi că nu toţi sunt de partea ta. Trăim într-o lume bolnavă. Uitaţi-vă ce se petrece cu Terra azi. Mergi înainte, încrezător.

Rezistă pentru că ai fost creat să ai reuşită! Este un atu pe care nu-l are decât omul.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

DE GÂNDESC ŞI ACŢIONEZ POZITIV

Multe evenimente am mai organizat, printre acestea unul într-o localitate de lângă un important oraş din România. Un astfel de program, în aer liber, cu atâtea activităţi, cu atâta organizare nu se mai realizase niciodată aici. Munca nu a fost uşoară deloc: navetă, întâlniri, discuţii, repeţiţii, bani investiţi, aprobări şi emoţii. Însă Dumnezeu nu ne-a lăsat nici în timpul evenimentului şi nici după aceea. Deşi evenimentul a fost înterupt de 2 rafale de ploaie, oamenii nu au plecat de pe terenul de unde la 1 km decolau avioanele. Din acea zi, am cunoscut câţiva oameni cu care am rămas prieteni şi m-au susţinut spiritual şi chiar material – foarte rar, în alte evenimente realizaze pentru sute de oameni. Este foarte important să ştiu că: de gândesc şi acţionez pozitiv, atrag asupra mea oameni şi fapte de bine.  De nu gândesc şi acţionez astfel, pot crede pe moment sau chiar pentru o perioadă bună de timp, că am făcut bine ceea ce am realizat. Dar, în timp lucrurile se vor schimba. Iar dacă acţiunile unora înseamnă violenţă de orice fel şi alte cele, sfârşitul este tragic! Biblia scrie clar că Dumnezeu va judeca fiecare gest, lucru şi faptă. De aceea, întotdeauna, de gândesc şi acţionez pozitiv atrag asupra mea oameni şi fapte de bine.  Depărtează-te de rău, fă binele şi vei dăinui pe vecie, citim în Psalmul 37:27

de Cătălin Dupu 

Civilizaţie dispărută?

foto din arhiva personala

În România avem parte de civilizaţie dispărută? Sau ignorată, ori în ultima vreme vorbim doar de lipsa de civilizaţie?

În frumosul an 2020, unele străzi din România sunt, după o ploaie bună, lacuri de acumulare. Ce frumos! Splendid.

Bătaia de joc este confundată cu replicile: Avem în plan, La anul o facem, Este pe lista de priorităţi.

Strada ca strada, dar ce facem cu locuinţele, apa potalibă, fântânile? Astfel de imagini nu sunt luate departe în ţară, ci şi lângă Bucureşti. Ce frumos!

În perioada aceasta de cumpănă… mă rog, ar fi bine să ne gândim la câtă lipsă de civilizaţie avem în multe domenii.

A da vina pe alţii nu mai este o soluţie. Oameni, suntem în mileniul 3! Sau vorbim de comuna primitivă?

Chiar putem discuta de un nivel de dezvoltare materială și spirituală a societății? Au! Când mergem cu barca după pâine, în loc de maşină sau pe jos?

Mai are rost să discutăm de un nivel înalt de dezvoltare a societății? Au, au! Unde trăim? Delta-i deltă, restul României nu e cazul să fie sub apă, că plouă afară.

Şi se mai miră unii că nu sunt votaţi. Pentru? Sau dacă îţi pui o cravată peste tricou înseamnă că eşti civilizat? Asta, da, dacă ai în picioare adidaşi noi.

Nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, scrie la 1 Cor 6,10.

de Cătălin Dupu

REALITATEA VEŞNICIEI

realitatea v

Istoriile de orice fel nasc inca din copilarie in mintea noastra imagini inflacarate, eroi, pamanturi, victorii si comori. Printre ele aflam ca exista Paradisul… De la mama, de la tata, de la un bunic povestitor sau o bunicuţa ce toarce, ori e conectata la net, auzim de acel loc… Raiul. Ce ni se spune de la prima prezentare? “Acolo e Imparaţia lui Dumnezeu”. Anii trec fara de voia noastra iar la unii Paradisul intra intr-o zona intitulata “Nu neaparat necesar”. Complexitatea traiului modern si angoasele rasarite mai ceva ca papadiile aduc impreuna poezia si Paradisul. O categorie de oameni accepta Raiul doar ca pe o interesanta poveste pusa uneori si in vesruri inspirate. Pacat. Pentru ei Viaţa Vesnica e numai un poem, e un basm, e o “copilarie”. Desi demonstraţiile biblice afirma cu totul si cu totul altceva.

Unii din cei care savureaza nocturn romanele SF ori cred ca le-au citit afirma ca “Paradisul ţine de lumea intortocheata a literaturii cu roboţi, galaxii abia descoperite si Razboiul stelelor.” Fara dovezi, doar ca da interesant, ei imbraţaseaza cu ardoare aceasta speculaţie dar omului cand ii e foame vrea mancare nu o “speculaţie” de supa.

Lumea S-F-ului, la unii a adus dezvoltarea imaginaţiei, iar la alţii pendularea in alte constelaţii, sfarsita in internari rapide la spitale de boli nervoase.

“Cei slabi de ingeri au nevoie de astfel de povesti; ii ajuta” spun prin pieţe mai pline sau mai saracacioase diferite voci nefondate, incoerente. Expresia “frica de Domnul” nu e legata de “slabi de ingeri” nici in literatura, nici in Biblie.

In Faptele Apostolilor 8:22 scrie: “Pocaieste-te, deci, de aceasta rautate a ta, si roaga-te Domnului sa ţi se ierte gandul acesta al inimii tale, daca este cu putinţa”.

Chestiunea cu “cei slabi de ingeri” este o luvitura sub centura a lumii crestine, punand-o in inferioritate verbal, uitand de faptul ca Tatal Universului e Domnul Dumnezeu.

Chiar daca Paradisul a fost cantat si descris in literatura mestesugit sau dupa posibilitaţi, Imparaţia Domnului este o realitate covarsitoare.

In istoria omenirii, inca de la primele forme de “inchinare” omul si-a pregatit cele necesare, credea el, pentru viaţa de dincolo de moarte. Doar un simplu exemplu, pentru ca analiza are volume deja tiparite, descoperirile din piramidele faraonilor cu “bagaje” gata facute pentru “nemurire”.

In Eclesiastul 3:11 este scris: “Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macarca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.”

Isus Hristos este Calea spre Paradis. Chiar daca sunt afirmaţii si contra, Biblia o demostreaza si Domnul o atesta.

“Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevarul si viaţa. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” Ioan 14.6

Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Este “Invierea si viaţa” dar fara o relaţie si o rugaciune spre iertarea de pacate Paradisul ramine doar un vis frumos.

In 2004, Alex Kevin, un baiat de 6 ani, si tatal sau Malarkey au suferit un oribil accident de masina. “Cred ca Alex a plecat sa fie cu Isus,” i-a spus un prieten tatalui.

Dupa doua luni Alex s-a trezit din coma, cu o poveste incredibila de impartasit! In America a aparut cartea “Baiatul care s-a intors din Ceruri” in care el povesteste despre evenimentele de la locul accidentului, din spital si cat timp a fost inconstient. Se istoriseste despre ingerii care l-au luat spre Porţile Cerului, de o muzica nepamanteasca si, cel mai uimitor dintre toate, de o intalnire cu Isus Hristos… In urma accidentului, Alex a ramas paralizat.

“In casa Tatalui Meu Sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde Sunt Eu, sa fiţi si voi.” Ioan 14: 2-3

Destinaţia credinciosului este Raiul lui Dumnezeu. Descrierile spectaculoase din cartea Apocalipsa dovedesc si ele minunaţia Lucrarii lui Dumnezeu. Noua nu ne ramene decat sa credem, sa vestim, sa propovaduim si sa privim spre Paradis prin Crucea Domnului Isus Hristos.

Ratarea vieţii vesnice inseamna adevarata moarte.

de dr. CATALIN DUPU

Lacrimi care urcă

rio noaptea

Doamne, sunt lacrimi care urcă și prea puțin coboară,

sunt lacrimi care vor acolo sus

s-au săturat de binele din lume

și Paradisul… se dorește mult

 

Doamne, vorbim ușor cu Tine,

în Tine este totul – si se poate lua,

degeaba arde soarele-n fereastră

Iubirea numai Tu… o poți da

 

Mărite Domn, Atotputernic,

mâhnirea șade colea în oraș

și stă cu altele la masă

să ia pe rând pe cine-o vrea

 

Dar, Doamne, glasul mi se-ndreaptă către Tine

și spun în mii de vorbe Ajutor

ridică-mă în Harul Tău până la stele

și lasă-mă să fiu Copilul Tău.

  • de Catalin Dupu

UN RISC ASUMAT

foto – Slovacia

Multora le este teamă de tot ce se întâmplă, altora preferă să le fie teamă unora, alţii nu mai suportă teama. De aici şi multe acţiuni nefondate, care se întâmplă la nivel mondial.

Ei vor tremura de spaimă când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit, scrie Psalmul 14,5. Consider că mai mult ar trebui să avem grijă de relaţia care o avem cu Dumnezeu. unora nu le mai este frică de El, dar ce ciudată atitudine. Dacă unii oameni se tem de moarte de o criză, cum va fi la vederea lui Dumnezeu?

Atitudinea creştinului adevărat ar trebui să fie aceasta: Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi – Psalmul 27,3.

Ca oameni ne temem de multe şi este firesc. Ca oameni cu credinţă în El, teama o dăm celui ce o poate duce – Creatorul.

De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor, citim în Psalmul 46,2.

De ce spuneam de un risc asumat?

Cred că ar trebui să luăm exemplul Slovaciei unde  a început prima fază de relaxare a restricţiilor când magazinele mici, cu o suprafaţă de cel mult 300 mp, vor putea fi deschise, cu condiţia respectării unor reguli stricte de igienă. Majoritatea furnizorilor de servicii cu suprafeţe similiare vor putea, de asemenea, să redeschidă, a retransmis Agerpres.

Serviciile în care oamenii vin în contact mai apropiat, precum frizeriile sau saloanele de înfrumuseţare, nu îşi vor putea reîncepe activitatea decât în etapa a doua, aşteptată să survină peste două săptămâni, după o evaluare a primei faze.

Măsurile de relaxare vor fi retrase dacă numărul infectărilor va creşte.

Se vor putea redeschide centrele sportive, însă doar pentru activităţi care nu includ contact direct între participanţi, precum tenis sau golf, iar sportivilor nu li se va permite să folosească vestiare sau băi comune.

Vor putea fi redeschise şi pieţele în aer liber, la fel şi magazinele dealerilor de automobile.

Taxiurile vor putea funcţiona din nou în etapa a doua, cu condiţia ca şoferul să fie despărţit de pasager cel puţin printr-un ecran de plexiglas.

În faza a doua vor fi permise de asemenea căsătoriile şi serviciile religioase, atât timp cât participanţii poartă măşti de protecţie şi respectă distanţarea socială.

În faza a treia vor fi redeschise muzeele, magazinele de peste 1.000 mp şi terasele în aer liber ale restaurantelor şi cafenelelor.

Şcolile, grădiniţele, centrele comerciale, piscinele, sălile sportive, de cinema şi teatrele îşi vor putea redeschide porţile doar în faza a patra.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Interesante sunt şi:

https://catalindupu.wordpress.com/2020/03/28/ingrijorarea-si-apelul-de-urgenta/

Carti si un film despre curaj

SUNT GATA DE SFÂRŞIT?

Întrebarea aceasta n-ar trebui să supere pe nimeni, deoarece ştim bine că într-o zi aşa va fi. De obicei, pentru o sărbătoare sau un eveniment ne pregătim din timp. Atunci pentru eternitate cum procedăm? Nu eternitatea în general, ci veşnicia mea. Cine mă poate ajută în această pregătire? Nimeni altul decât Domnul Dumnezeu prin Fiul Său Isus Cristos. El vrea ca fiecare să fiu gata de sfârşit, iar această pregătire să fie un mod de viaţă care să înceapă cu Acceptarea Sa ca Mântuitor. Astfel devin Cetăţean al Paradisului. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit, scrie Luca 1, 32-33.

Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru – citim în Romani 6,23.

Am citit un raport binevenit şi mai mult decât util, intitulat Cele mai periculoase oraşe din… ţara cutare. Am remarcat în raport atenţia acordată acestui subiect şi îngrijorarea cercetătorilor din ţara respectivă. Cele mai periculoase. Ca să fiu gata de sfârşit trebuie să închei cu tot ce este periculos, dăunător mie şi celod in jur. Haideţi, să ne oprim la această expresie: Cele mai periculoase…

Înseamnă că există şi reversul, oraşe liniştite, fără pericol. Se face o diferenţă, una imensă! Se atrage atenţia, se recomandă, se clasifică nişte locaţii. La fel se întâmplă şi cu acţiunile din viaţa noastră, unele sunt periculoase, iar altele se dovedesc a fi de bun augur. De ce nu ţinem cont de această constatare şi considerăm că totul este bun în virtutea ideii: trăiesc cum îmi place! Trăiesc cum vreau! Ok! Poţi trăi cum vrei, nu te opreşte, nimeni. Însă să nu uităm, că în această lume există bine şi rău, plăcut şi periculos, fericire şi întristare, viaţă şi moarte. Ca un oraş să nu fie periculos, trebuie să existe oameni de bine.

Ca viaţa mea să fie una fericită, trebuie să existe acţiuni care să îmi facă bine mie şi celor din jur. Astfel, prin Isus Cristos, orice ar veni, sunt gata de sfârşit.

Interesante sunt şi:

https://catalindupu.wordpress.com/2020/04/07/se-apropie-sfarsitul-lumii/

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Oare va cădea totul în criza asta?

Azi răspund întrebării venite din partea lui S.P.: Oare va cădea totul în criza asta? Nu ştiu ce va urma, dar nu e bine deloc.

Marea parte a industriei este blocată. Aproape toate serviciile nu mai mişcă nimic. Salariile la unii au scăzut, la alţii nu mai sunt, iar la o altă parte nu se ştie de vor mai avea de muncă. În continuare vor cădea multe, dar nu totul.

Omul, creaţia lui Dumnezeu, nu cade aşa uşor. Este adevărat că sunt încercări foarte mari, dar nu totul va cădea. De fapt, ţineţi-vă bine, va fi o relansare chiar puternică pentru foarte multe domenii.

Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El, si El va lucra, scrie în Ps 37,5.

Parcă am fi în vreme de război. Nu se trage cu arma, se împuşcă cu viruşi. Este o luptă despre care vom mai vorbi şi, din păcate, vom mai avea parte. Trebuie să ne apărăm, să lupăm şi să învingem.   

Cel puţin pentru încă o vreme trăim zile deosebit de grele. Acum supravieţuim absolut cu toţii şi trebuie să găsim soluţii la fiecare nivel, soluţii înţelepte; din casă până la serviciu. Trebuie să fim responsabili, fiecare cu ceea ce este chemat să facă. Trăim şi trebuie să avem credinţă. Este necesar să ne susţinem aşa cum putem unii pe alţii.

Mulţumesc acelora care îmi scriu şi comentează chestiunile acute ale momentului. Voi răspunde în continuare la mesajele primite legate de situaţia de criză.

Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! ne sfătuieşte Prov 3,5.

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.