GLORIOASA ÎNVIERE A MÂNTUITORULUI

Ierusalimul şi cei din împrejurimi auziseră minunea. Ucenicii, fariseii, saducheii, femeile din anturajul Domnului, Pilat şi soţia sa, soldaţii şi ofiţerii romani, cetăţenii oraşului au auzit iar unii au şi văzut minunea – Isus din Nazaret depăşise iar toate aşteptările, era viu, umbla printre ei. Care mai de care au reacţionat diferit, unii la ce le dicta inima, alţii conjunctura. Scenarii, minciuni, lacrimi, dorinţa de a vedea urmele piroanelor. Însă cei mai mulţi au crezut iar această putete a învierii i-a făcut să devină, abia de acum, urmaşii lui Isus Cristos. Cuvântul rostit de Mântuitorul s-a dovedit iar aşa după cum le zisese.

Imago Dei se reflectă plenar în Învierea Domnului pentru întreaga umanitate iar acest eveniment istoric ar trebui să fie sărbătoarea împlinirii, a bucuriei, speranţei, a înţelegerii din Scripturi, a cântului de mulţumire şi a glorificării lui Dumnezeu.  Pentru creştini acestea sunt coordonatele, dar pentru cei care încă mai caută, vor să fie siguri, care sunt dovezile, cum argumentăm Învierea Sa?

Creatorul nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii, găsim scris în Lc 20,38. Învierea Fiului este un fapt istoric. Mai întâi gărzile romane au luat contact cu miracolul Învierii, mai apoi câteva din femeile credincioase care au fost mai mereu în anturajul Domnului şi au mers la mormânt, după tradiţiea evreiască.

Apoi apostolii Petru şi Ioan au văzut piatra dată la o parte. Pura poveste auzită în Ierusalim, în stânga şi dreapta, că ucenicii au furat trupul Domnului era numai lucrătura marilor preoţi, fapt relatat şi în Mt 28,12-15.

Isus din Nazaret se arată după Înviere şi discipolilor, inclusiv lui Toma, în duminicii de după evenimentul în dezbatere, după cum găsim scris în Mc16,14. Se va arăta şi celor şapte discipoli lângă marea Galileii, apoi apostolitor şi la peste 500 de fraţi, aşa după cum precizează 1 Cor 15, 6-7 şi acelora care au fost martorii oculari Înălţării sale – I. Mărtincă, Învierea lui Isus în scrierile Noului Testament.

O altă poveste ce s-a încercat a fi ridicată la rang de fapt istoric a fost scenariul potrivit căruia Isus Cristos nu a murit, El doar a fost leşinat şi aşa s-a produs învierea. De aici se ridică întrebarea, pentru ce înscenarea şi acceptarea suferinţei din partea lui Isus Cristos, dacă n-ar fi fost cine cu adevărat s-a demonstrat a fi?  

Învierea lui Isus din Nazaret este dovada că Mântuitorul nu a înviat numai pe alţii (despre care am scris în paginile anterioare) ci Dumnezeu L-a adus la viaţă dintre cei morţi, chiar pe Fiul Său pentru a adeveri că este persoană a Sfintei Treimi. Învierea este dovada că Isus Cristos nu doar a vorbit despre înviere, ci a este cheia acesteia, poarta veşniciei.  Învierea este dovada că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, cel promis, născut, răstignit, mort şi glorios înviat, Imago Dei.

După Învierea lui Cristos moartea se numeşte adormire sau somn, iar frica faţă de ea este defăimată. Există strălucire în Învierea Sa şi prin ea mai multe minuni s-au făcut omului iubitor de Dumnezeu: amăgirea dugurilor necurate, tercem cu vederea viaţa aceasta pământească şi odată nu vom fi mai prejos faţă de cei fără de trupuri, Biruitorul ne-a dăruit prin această înviere mântuire, toate El le-a făcut spre mântuirea noastră – Ioan Gură de Aur, Teofilact al Bulgariei, Epifanie al Ciprului, Grigorie de Nyssa, Sfinţii Părinţi despre moartea şi învierea Domnului.  

Învierea este dovada că adevăraţii creştini vor învia şi nu vor avea parte de moartea a doua şi la vremea potrivită aceştia vor avea trupuri de slavă, fără nimic omenesc, pământesc în componenţă. De altfel, nici nu ar avea cum să fie. Învierea Fiului este dovada că Dumnezeu chiar iubeşte întreaga omenire, o dragoste care nu se opreşte la cuvinte, promisiuni şi atenţionări, ci una unică, fără de asemănare şi jertfitoare.

Fragment din volumul IMAGO DEI, IMAGINEA SFINTEI TREIMI DE LA SCRIPTURI LA REŢELELE DE SOCIALIZARE DIN ROMÂNIA  de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Învierea Lui

Doar Cerul știa ce-avea să vină

și ce schimbare atunci va fi

iar dintre-ai noștri, pământenii,

până și ucenicii

uitară vorbele Puterii rostite de Cel Sfânt

L-au dus într-un mormânt de nobil

crezând că moartea Îl va doborî pe veci

uitară, între lacrimi, ei sărmanii,

că Domnul este Viața

și nimeni nu trăiește fără El

Iar când a revenit în trup de slavă

Au înțeles îndată ce spunea,

Că-i bine a rămîne-n viață

Doar lângă El și Crucea Sa  

Acum toți știi-vor ce a fost pe vremuri

și câtă viață este-n Învierea Lui

Mărire Celui pururi Fiul

Unicului Dumnezeu. 

de Cătălin Dupu

Textul poate fi preluat doar cu citarea sursei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s