DESPRE DRAGOSTE, ÎN VREME DE RĂZBOI (II)

de prof. dr. Marius Silvesan

O altă trimitere în care putem identifica un  accent autobiografic este acela în care Dinu vorbește cu Miruna și îi spune că aceasta are talent și că pe viitor poate vor scrie o carte împreună. Să fie aceasta? Sau poate nu. Oricum, un crâmpei deja ne-a fost oferit.

     În privința cărții, a scrisului, îmi păstrez recomandarea adresată autorului ca acesta să aștearnă pe foaia de hârtie în viitoarele lucrări, tot bagajul informațional pe care simte că trebuie să-l scrie. Simt uneori o cenzurare, o trecere peste anumite detalii şi chiar teme, însă ele trebuie reliefate pentru că dispune, probabil nativ sau nu, de filon narativ, psihologic, textul său având miez.

     Un alt subiect important care reiese de pe paginile acestui roman este acela al vieții de credință autentice, dar și relațiile familiale aduse în atenția cititorului prin prezentarea cazului „familiei”, mamă și frate, Mirunei Deleanu.

     În privința vieții de credință și a importanței acesteia avem ca model relația și trăirea Mirunei Deleanu și a lui Dinu Romanescu. De asemenea, este interesant contrastul care reiese din relatarea Mirunei despre Dorina, fata pe care a întâlnit-o la Dunăre, când era copilă și lecția de simplitate și compasiune pe care i-o oferă tatăl ei, plecat prea devreme de pe acest pământ. Contrastul este construit între atitudinea Mirunei, care cânta despre Isus, dar avea o atitudine de superioritate față de Dorina, fata de la Dunăre rămasă fără mamă.

     În ceea ce privește limbajul se observă introducerea în carte a unor termeni din vorbirea cotidiană pe care îi recomandăm autorului ca în viitoarele lucrări să nu-i mai folosească. Aceștia sunt: individul, un termen de argou pe care îl considerăm impropriu în acest context, pliscul, să întâlnească așa piesă; clocitoare, ailaltă, pramatia, tipușorul. Cu toate că autorul este uneori ironic în exprimare, avem pasaje pline de inspirație, iar unele poezii, toate scrise de autor, sunt deosebite.

     Prietenia este un alt subiect tratat în cadrul acestei cărți, iar Cătălin Dupu vorbește aici despre prietenii adevărați. Un grup de prieteni adevărați se formează doar pe baza pasiunilor reale, comune. „Unii oameni nu sunt doar rău intenționați, ci bolnavi. Sunt în depresie și au câteva variante în legătură̆ cu aceasta: știu că sunt depresivi, dar nu vor să o recunoască̆, cunosc în ce situație sunt și caută̆ o soluție sau se răzbună pe alții pentru starea lor. Ei pozează̆ în prieteni, dar fac aceasta ca un paravan”. Este ca un avertisment pe care autorul îl transmite prin intermediul romanului celor din viața reală, care pozează în prieteni adevărați, dar de fapt ei nu sunt ceea ce pretind. Pentru prietenii adevărați, dar și pentru celelalte lucruri este nevoie să fim mulțumitori, deoarece mulțumirea este nu doar un lucru important în viața de zi cu zi, cât și un factor indispensabil al relaționării și al păstrării relațiilor. Cu atât mai mult acum, în aceste vremuri, este nevoie să înțelegem că „nu există iubire fără respect, dragoste fără de apreciere și dor lipsit de fapte făcute din devotament”. Putem spune ca și personajele principale că este nevoie de dreptate, iubire și curaj. Dreptate în societate, iubire în viața de familie și curaj pentru a spune lucrurilor pe nume și pentru a face dreptate și a arăta iubire și compasiune celor din jurul nostru.

     Periplul nostru prin romanul Tăcerea zorilor s-a încheiat, dar viața personajelor se continuă dincolo de paginile cărții, însă în alt timp istoric. Cititorul este purtat dincolo de ororile războiului, în perioada regimului comunist din România, regim politic care chiar dacă a fost ostil credinței și împărtășirii adevăratelor valori, le-a permis lui Dinu și Miruna Romanescu, dar și altora ca ei, să-și demonstreze lor înșiși ca familie, dar și celor din jur că, așa cum avem nevoie de libertate, egalitate și dreptate (Liberté, Egalite, Fraternité), avem nevoie și de Dreptate, Iubire și Curaj.

fragment din postfata la romanul Tăcerea zorilor. Cartea se poate comanda chiar acum aici https://www.ujmag.ro/drept/diverse/tacerea-zorilor

Foto – ilustratie din carte, de Diana Dupu

DESPRE DRAGOSTE, ÎN VREME DE RĂZBOI (I)

de prof. dr. Marius Silvesan    

Tăcerea face parte din ființa noastră efemeră creată de Ziditorul tuturor lucrurilor şidevine element constitutiv al unei povești de dragoste în romanul Tăcerea zorilor al scriitorului Cătălin Dupu. Aș putea spune, parafrazând un titlu celebru, Dragoste și război, cartea lui Hemingway, In love at war tradusă la noi cu acest titlu. Dacă tot am avut Dragoste în vremea holerei al lui Gabriel Garcia Marquez, acum avem și dragoste în vreme de război.

     Acțiunea romanului se derulează pe câteva planuri principale și abordează mai multe teme importante, totul pe fondul unei Românii aflată în plin război mondial la mijlocul anilor ’40, respectiv 1943-1944. Unul dintre acestea, cel istoric, prezintă viața din România acelor ani, o țară implicată în cel de-al doilea război mondial luptând alături de Germania, iar un al doilea plan, cel social,  este reprezentat de povestea de dragoste dintre Dinu Romanescu și Miruna Deleanu.  

     Povestea lui Dinu, un ofițer român și Miruna, o pictoriță, elevă la școala de contabilitate, este una care conține accente autobiografice, relevate și de faptul că dincolo de paginile cărţii de față autorul este și poet, iar Diana Dupu artist plastic.

     În plan istoric autorul schițează un tablou sumbru, o Românie care pierduse în vara și toamna anului 1940 aproximativ 1/3 din teritoriul național. Referire la cele două ultimatumuri sovietice din iunie 1940 și răpirea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei, Nordului Bucovinei și a Ținutului Herța. Acest fapt este urmat de cel de-al doilea Dictat de la Viena din 30 august 1940 prin arbitrajul lui Hitler și Ciano, în urma căruia România este nevoită să cedeze NV Transilvaniei către Ungaria, iar la 7 septembrie 1940 prin Tratatul de la Craiova Cadrilaterul, partea de sud a Dobrogei, către Bulgaria.De acum înainte se poate vorbi de o colaborare mult mai strânsă între români și germanii, condiționată de situația politică existentă în Europa la momentul respectiv. Pentru decriptarea tuturor aspectelor este nevoie de documentare, de surse despre care autorul ne  avertizează că suntem în război, motiv pentru care este nevoie să ne alegem cu grijă știrile.

     Prezentarea situației istorice nu se limitează doar la referirile ample pe care autorul le face la evenimentele din anul 1940, ci se continuă prin menționarea prezenței trupelor germane pe teritoriul României, la relațiile dintre germani și români, activitatea legației germane la București.

     Talentul de narator este evidențiat de prezentarea atmosferei din perioada respectivă, dar și din mini portretul lui Ion Antonescu și relațiile sinuoase ale acestuia cu legionarii conduși de Horia Sima. De asemenea, sunt evidențiate destul de bine și tensiunile sociale, precum și starea de spirit a populației ca urmare a bombardamentelor aliaților, precum cel 4.4.’44. Se poate întâmpla ca aceste detalii istorice să-i îndepărteze pe unii cititori de firul naraţiunii, dar, ele sunt justificate în tabloul romanului. Se pot face în acest context trimiteri la autori de romane istorice, precum Vintilă Corbul și Eugen Burada ale căror lucrări abundă de informații istorice.

     Pe măsură ce am aprofundat Tăcerea zorilor mi-a fost tot mai clar că, dincolo de proză și ficțiune,  vorbim de viața reală, că acest roman are trimiteri fine autobio-grafice. Fac această referire ca un cunoscător al scrierilor lui Dupu, la care am semnat mai multe analize socio-istorice la majoritatea cărților publicate. În tușă fină, autorul apare în mai multe ipostaze, precum cel al aviatorului Dinu și al profesorului Dumitru Chelaru. Se poate spune că elementele autobiografice sunt îmbinate cu ficțiunea și misterul fiind transpuse în altă perioadă istorică decât cea în care trăiește autorul. De remarcat și faptul că personajul principal, aviatorul Dinu Romanescu este într-o anumită măsură un alter ego al autorului. În ceea ce-l privește pe profesorul Dumitru Chelaru acesta transpune pe paginile romanului din ideile şi prelegerile lui Cătălin Dupu, acesta susţinând o bogată activitate în calitate de conferențiar. Mai mult, discursul profesorului Chelaru are ceva din misterul scriitorului Paulo Coelho, acel ezoterism oriental așa cum acesta apare în romane celebre precum Alchimistul sau Al cincilea munte.

fragment din posfata romanului Tăcerea zorilor. Cartea se poate comanda aici https://www.ujmag.ro/drept/diverse/tacerea-zorilor

Foto – ilustratie din carte, de Diana Dupu

CITITUL, AZI

Omul de azi nu mai citeste? Greşit! Nu mai citeşte la modul de acum 10 ani, ce să mai vorbim de acum 20 de ani… Azi se citeşte altfel. Şi mult. De pasionaţi. Cum şi atunci, doar pasionaţii citeau cel mai mult şi bine. Azi se citeşte în PDF, pe site, pe portal, pe… etichetele de la produse din supermarket-uri. Tot azi se scrie mult şi se publică tot atât. Numai că, nu în felul trecutului, ci pe net. Şi cred că cititorii sunt mai mulţi, mai variaţi şi mai rapizi, la lectură! Cititul clasic a prins deja o notă boemă. O carte, un ceai, o cafea, o lumină mai fină…

Azi se citeşte pe domenii. Sunt inginer, citesc de cele inginereşti. Sunt la medicină, tomurile ale mele sunt. Sunt la arte, albumele le caut în grabă. Au şi text.     Dar cititul clasic va reveni la mare căutare, ceva mai încolo… nu foarte mult.  Nu e important cum citesc, ci dacă mai citesc? Lectura nu are nevoie de diplome – un om citit se recomandă prin vocabularul sau tăcerea sa.

Cultura generală se capătă şi de pe net, radio dar aprofundarea ei ţine de lectură. Iar un intelectual fără cititul Bibliei, este ca un ceai fără  linguriţa cu plante.

După citirea Legii şi a Proorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiţi”. Faptele Ap. 13:15  

de Cătălin Dupu

NU ÎNTOTDEAUNA CUVINTELE

Într-o după-amiază un prieten mi-a mărturisit: Un amic bun trece printr-o perioadă foarte grea. Sunt lângă el, dar nu ştiu ce să îi spun?

Sunt situaţii atât de complicate, încât uneori ne putem bloca din lipsa de idei şi de soluţii. Persoana care trece prin necaz are sigur nevoie să ştie că îi suntem aproape, o vizităm, o sunăm, ne străduim să o ajutăm cu ceea ce îi e necesar. Nu întotdeaua avem nevoie de cuvinte pentru a ne manifesta afecţiunea. Persoanei în necaz nu trebuie să îi vorbim neaparat de un anumit subiect sau în aşa fel încât să vadă că noi suntem psihologii perfecţi, care au toate soluţiile. Cine e de meserie…  E bine să ne rugăm pentru cei cu probleme şi ei să ştie aceasta. Desigur, încurajarea ancorată în realitate este deosebit de necesară.

Am apreciat mult dorinţa prietenului de a-şi ajuta amicul.

Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! Iacov 3:13

de Cătălin Dupu

JONI

Mulţi au auzit de Joni Eareckson. Când am aflat că la numele ei se afla şi un Tada, am înţeles că s-a căsătorit. Cu cine, m-am întrebat? Nu pentru că aş lucra la o revistă cu personalităţi şi celebrităţi, ci pentru faptul că Joni trăieşte din tinereţe… într-un cărucior cu rotile! M-am gândit, că face familie bună cu un tânăr, care trăieşte tot într-un scaun cu rotile. Însă Dragostea are logica ei. Aparte. Soţul Tada… nu are absolut nici o problemă de mişcare, de locomoţie, ba în mărturisirea sa, spune că s-a îndrăgostit de Joni! Aceasta este numai dragoste. Dragostea se defineşte greu, dar se descrie fantastic – am publicat intr-o carte. Dragostea ne mai învaţă un lucru – nimeni nu e perfect. În dragoste devenim mai buni şi mai frumoşi, nu de alta, dar Dumnezeu este dragoste. 1 Ioan 4.16 Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. 1 Cor. 13.13

de Cătălin Dupu

ROBIA E CA ROABA

Abraham Lincoln s-a născut la 12 februarie 1809 şi a fost unul dintre preşedinţii Statelor Unite ale Americii. Lincoln a reuşit desfiinţarea sclaviei după încheierea Războiului Civil. Multe istorii cu Abraham Lincoln sunt încă povestite în întreaga lume, iar unele din frazele sale au devenit celebre. Insa Lincoln a fost împotriva sclaviei. A fi sclav, nu e o bucurie. Robia e ca roaba, niciodata nu conduci – doar eşti condus. Şi cui îi convine să fie condus? Şi câinele se enervează, când îl pui în zgardă. Sunt robul unui lucru? Viciu? Sunt robul cuiva? Ce mă robeşte şi de ce? Nu iubesc libertatea? Nu spun sus şi tare, că aceasta doresc? Viciul nu înseamnă libertate, ci sfârşitul, ei. Nu pot scăpa de respectivul viciu? Ori nu vreau, ori sunt prea mulţi implicaţi. Cum ar fi drogurile. Ei bine, în acest caz, rugăciunea este cheia. Acum! Cu putere! Doamne, scapă-mă! 

Abraham Lincoln a fost asasinat la terminarea Războiului Civil, dar a scăpat America de scalvie.

Cel rău este prins în însăşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui. Proverbe 5:22 Şi noi putem scăpa de vicii.

de Catalin Dupu

AȘA AR TREBUI SĂ SE POARTE PĂRINȚII NORMALI

Amenințarea copiilor și a adolescenților din partea părinților, educatorilor, învățătorilor și profesorilor nu este soluția. De cele mai multe ori, după amenințarea verbală unii aplică bătaia. Acestea sunt gesturi animalice și condamnabile!

Copiii învață în primul rând de la părinți. Apoi de la cei din jur. Este posibil ca adolescenții să amenințe și ei. În acest caz copilului trebuie să i se explice, să inteleaga ca acesta este un comportament inacceptabil. Ce să punem în loc de amenințare? Explicații! Detaliate! Și copilul va înțelege.

Părinții trebuie să știe că prichindeii și adolescenții au calități. Da? Da!

Până acum lăudai pe alții și nu pe copilul tău? Cine ți-a spus că e bine așa? Îți ridiculizai copilul? De unde această libertate? Îi spuneai copilului că altul e mult mai bun decât el? Nu este nici inteligent și nu ține nici măcar de normalitate! Copiii și adolescenții trebuie încurajați în mod constant.


PENTRU SEMINARII ȘI DEZBATERI PE ACEASTĂ TEMĂ,

SCRIEȚI-NE ACUM LA CONTACT!


Mulți părinți nu iau în considerare aceste detalii și le cataloghează copilarii. Greșit! Ele sunt de fapt probleme serioase care isi vor pune amprenta în urmatorii ani de viata.

Mentalitatea Copilul e mic și nu gândește! dovedește că acel părinte nu vrea să fie cel puțin normal și să țină cont de niște legi minime de educație corectă, nu caracteriyate de amenințări și bătăi.

Se mai miră unii părinți că la maturitate copiii nu mai vor să discute cu ei? Un sfat pentru acești cetățeni este de a merge la psiholog. Acum.

Ca sa te crezi părinte model, înseamnă să ai ceva probleme. Poți fii, în cel mai bun caz, părinte care încearcă să fie un model pozitiv și se străduiește să facă toate lucrurile bine. Se străduiește. Lasă copilul și pe alții să spună cât ești de bun ca părinte.

de Cătălin Dupu

Amintiri din copilăria vedetelor – interviuri în exclusivitate

amintiri din copilaria vedetelor

În cartea “Amintiri din copilaria vedetelor” am povestit alături de vedete precum Andeea Marin, Sergiu Nicolaescu, Horatiu Malaiele, Horia Brenciu, Pepe, Virgiul Iantu si altii. Aceștia au vorbit si despre credinta lor in Dumnezeu. Redactorul-sef al suplimentului de la “Romania Libera”, “Timpul liber”, a avut cuvinte de apreciere: Aceasta-i cartea de care se tot vorbește.

Titlurile celor 6 cărți din Colecția Cărți pentru copii și adolescenți sunt:  Copilărie la început de mileniu (două ediții!) E-mail-uri către Paradis, Povestiri din zăpadă, Întâmplări din anul 2000, Amintiri din copilăria vedetelor și De ce bat clopotele de Crăciun (două ediții!).

Reveniți zilnic pe pagina autorului, indiferent de vârstă, pentru a găsi în premieră noile titluri, gândul zilei și diferite recomandări cotidiene. Mai mult, puteți profita de ofertele speciale. Așadar, lectură plăcută!

Vă puteți face zilele mai frumoase, comandând o carte chiar acum. Sau să îi faceți o bucurie unui prieten, coleg sau persoană apropiată.