Romanul Dedal prezentat cititorilor români și străini

Primul eveniment de după carantină a fost cel din data de 18 mai, în București, unde am avut parte de o surpriză. Publicul a fost din Capitală, dar și străinătate!

Cu această ocazie s-a prezentat și trailerul la filmul Dedal, producție dorită a rula și aici.

În desfășurare avem Campaniile: Împreună, Înțelegând Viața și Citești și Câștigi.

Toate cărţile se găsesc la pagina CĂRȚI și se pot comanda de la contact. 

Lumea asta-i ca un basm, dar…

LA EST DE LIBERTATE_catalin_dupu

Lumea asta-i ca un basm, numai ca sunt prea multe personaje negative.

Scandalul este un cuvant care atrage, vinde, cumpara, ofera. De ce? Pentru ca e dezastru, mai mult rau decat bine. Scandalul atrage raul, vinde razbunarea – in cel mai bun caz, cumpara manie si ofera in final, cel putin boli de nervi. Atunci, la ce e bun scandalul? Daca iti place scandalul, asta inseamna…

Iubirea este Dumnezeu, pe cand rautatea e afacerea oamenilor.

Cand stim unde este EXIT-ul in multe domenii din viata noastra, nu ne maiintereseaza Dumnezeu, dar cand nu mai gasim EXIT-ul, de ce ne intrebam unde este El?

Fragmente din cartile LA EST DE LIBERTATE si AMBASADORUL

Două măști

Sunt două măști și la prima vedere par la fel. De fapt sunt atât de diferite! Cum așa? Prima e cea mai populară azi. Mai calitativă sau degeaba.A doua e deosebit de interesantă. Acolo e.miza. e masca bine burdușită. Cu ce anume? Cu bani, cu investiții, cu fabrici și uzine, cu internet și sateliți, e cu de toate. Cum place la toți, dar numai unii au parte.Sunt două măști, una de greutate de boală, alta ne ferește să dăm de bogăție. De ce? De aia, ar spune specialiștii. Și bogăția trebuie să știi s-o administrezi.Ei sunt administratorii cei mai buni. De aceea! E bine? Nu! Și cui ii pasa! Cui pe cui se scoate!Mai apare o întrebare: unii pot purta ambele măști? Răspunsul este: sigur! Pe față chirurgicala, pe dos aia cu bănuți. Dar stați liniștiți, e spre binele nostru. Și  care sunt ai noștri?Sfatul medicului? Purtați masca. Nu cea a durerii. Căci? Vom trece și peste asta! Se știe! 

de Cătălin Dupu

Femeia care s-a jucat cu rosu

2007 Pontiac Solstice. X07PN_ST026

Femeia avea 30 si ceva de ani si mai multe motive sa se mandreasca. Spunea si credea ea;  serviciul bun, salariu pe masura, un prieten care statea si el bine la multe capitole, o casa inchiriata si o masina. Aici era chestiunea – masina ei. Ii placea sa conduca, sa mai adauge si viteza si asta nu era tot. Avea o placere deosebita sa treaca pe culoarea galben la semafor iar cand nu zarea Politia, servea si rosu. Asa azi, maine si in a treia zi… un claxon prelung. Cineva era s-o loveasca. Fusese greseala ei. A scapat. Se mandrea cu asta – cine mai era ca ea?

A mai scapat o data, de doua ori si a tinut-o asa… o perioada buna. Incredibil! Figura tinea. Era tare mandra de ea si de cum conducea. Prietenul ei i-a vazut pasiunea pentru culorile gresite ale semanforului si i-a zis in repetate randuri sa se potoleasca. Dar ea nimic.  Galben azi, rosu maine, rosu si in alta seara. Pana in clipa in care un microbuz a intrat in masina ei, o rasturnat-o si… a bagat-o in pamant. La propriu. Celalalt sofer era pe verde. Insa ea se jucase iar cu Rosu.

Catalin Dupu – fragment dintr-un volum deja publicat

Civilizaţie dispărută?

foto din arhiva personala

În România avem parte de civilizaţie dispărută? Sau ignorată, ori în ultima vreme vorbim doar de lipsa de civilizaţie?

În frumosul an 2020, unele străzi din România sunt, după o ploaie bună, lacuri de acumulare. Ce frumos! Splendid.

Bătaia de joc este confundată cu replicile: Avem în plan, La anul o facem, Este pe lista de priorităţi.

Strada ca strada, dar ce facem cu locuinţele, apa potalibă, fântânile? Astfel de imagini nu sunt luate departe în ţară, ci şi lângă Bucureşti. Ce frumos!

În perioada aceasta de cumpănă… mă rog, ar fi bine să ne gândim la câtă lipsă de civilizaţie avem în multe domenii.

A da vina pe alţii nu mai este o soluţie. Oameni, suntem în mileniul 3! Sau vorbim de comuna primitivă?

Chiar putem discuta de un nivel de dezvoltare materială și spirituală a societății? Au! Când mergem cu barca după pâine, în loc de maşină sau pe jos?

Mai are rost să discutăm de un nivel înalt de dezvoltare a societății? Au, au! Unde trăim? Delta-i deltă, restul României nu e cazul să fie sub apă, că plouă afară.

Şi se mai miră unii că nu sunt votaţi. Pentru? Sau dacă îţi pui o cravată peste tricou înseamnă că eşti civilizat? Asta, da, dacă ai în picioare adidaşi noi.

Nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, scrie la 1 Cor 6,10.

de Cătălin Dupu

Ceva mai bun decat horoscopul

mai bun

Chiar poate exista ceva mai bun decat horoscopul? Da. Si nu e o alta varianta realizata pe acelasi format.

Oamenii care citesc zilnic horoscopul vor un singur lucru – sa-si cunoasca viitorul. Insa cel mai bine viitorul il putem cunoaste din Biblie. Aici sunt toate detaliile cu privine nu doar la ceea ce se intampla azi si maine, ci pana in vesnicie. Asa ca mergem pe varianta reala. Pentru ca oricum, pana la urma tot cu ea ne intalnim. Exista tot felul de aplicaţii cu Biblia unde poţi găsi cele mai acute teme, subiecte şi întrebări.

de Catalin Dupu

REALITATEA VEŞNICIEI

realitatea v

Istoriile de orice fel nasc inca din copilarie in mintea noastra imagini inflacarate, eroi, pamanturi, victorii si comori. Printre ele aflam ca exista Paradisul… De la mama, de la tata, de la un bunic povestitor sau o bunicuţa ce toarce, ori e conectata la net, auzim de acel loc… Raiul. Ce ni se spune de la prima prezentare? “Acolo e Imparaţia lui Dumnezeu”. Anii trec fara de voia noastra iar la unii Paradisul intra intr-o zona intitulata “Nu neaparat necesar”. Complexitatea traiului modern si angoasele rasarite mai ceva ca papadiile aduc impreuna poezia si Paradisul. O categorie de oameni accepta Raiul doar ca pe o interesanta poveste pusa uneori si in vesruri inspirate. Pacat. Pentru ei Viaţa Vesnica e numai un poem, e un basm, e o “copilarie”. Desi demonstraţiile biblice afirma cu totul si cu totul altceva.

Unii din cei care savureaza nocturn romanele SF ori cred ca le-au citit afirma ca “Paradisul ţine de lumea intortocheata a literaturii cu roboţi, galaxii abia descoperite si Razboiul stelelor.” Fara dovezi, doar ca da interesant, ei imbraţaseaza cu ardoare aceasta speculaţie dar omului cand ii e foame vrea mancare nu o “speculaţie” de supa.

Lumea S-F-ului, la unii a adus dezvoltarea imaginaţiei, iar la alţii pendularea in alte constelaţii, sfarsita in internari rapide la spitale de boli nervoase.

“Cei slabi de ingeri au nevoie de astfel de povesti; ii ajuta” spun prin pieţe mai pline sau mai saracacioase diferite voci nefondate, incoerente. Expresia “frica de Domnul” nu e legata de “slabi de ingeri” nici in literatura, nici in Biblie.

In Faptele Apostolilor 8:22 scrie: “Pocaieste-te, deci, de aceasta rautate a ta, si roaga-te Domnului sa ţi se ierte gandul acesta al inimii tale, daca este cu putinţa”.

Chestiunea cu “cei slabi de ingeri” este o luvitura sub centura a lumii crestine, punand-o in inferioritate verbal, uitand de faptul ca Tatal Universului e Domnul Dumnezeu.

Chiar daca Paradisul a fost cantat si descris in literatura mestesugit sau dupa posibilitaţi, Imparaţia Domnului este o realitate covarsitoare.

In istoria omenirii, inca de la primele forme de “inchinare” omul si-a pregatit cele necesare, credea el, pentru viaţa de dincolo de moarte. Doar un simplu exemplu, pentru ca analiza are volume deja tiparite, descoperirile din piramidele faraonilor cu “bagaje” gata facute pentru “nemurire”.

In Eclesiastul 3:11 este scris: “Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macarca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.”

Isus Hristos este Calea spre Paradis. Chiar daca sunt afirmaţii si contra, Biblia o demostreaza si Domnul o atesta.

“Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevarul si viaţa. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” Ioan 14.6

Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Este “Invierea si viaţa” dar fara o relaţie si o rugaciune spre iertarea de pacate Paradisul ramine doar un vis frumos.

In 2004, Alex Kevin, un baiat de 6 ani, si tatal sau Malarkey au suferit un oribil accident de masina. “Cred ca Alex a plecat sa fie cu Isus,” i-a spus un prieten tatalui.

Dupa doua luni Alex s-a trezit din coma, cu o poveste incredibila de impartasit! In America a aparut cartea “Baiatul care s-a intors din Ceruri” in care el povesteste despre evenimentele de la locul accidentului, din spital si cat timp a fost inconstient. Se istoriseste despre ingerii care l-au luat spre Porţile Cerului, de o muzica nepamanteasca si, cel mai uimitor dintre toate, de o intalnire cu Isus Hristos… In urma accidentului, Alex a ramas paralizat.

“In casa Tatalui Meu Sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde Sunt Eu, sa fiţi si voi.” Ioan 14: 2-3

Destinaţia credinciosului este Raiul lui Dumnezeu. Descrierile spectaculoase din cartea Apocalipsa dovedesc si ele minunaţia Lucrarii lui Dumnezeu. Noua nu ne ramene decat sa credem, sa vestim, sa propovaduim si sa privim spre Paradis prin Crucea Domnului Isus Hristos.

Ratarea vieţii vesnice inseamna adevarata moarte.

de dr. CATALIN DUPU

Lacrimi care urcă

rio noaptea

Doamne, sunt lacrimi care urcă și prea puțin coboară,

sunt lacrimi care vor acolo sus

s-au săturat de binele din lume

și Paradisul… se dorește mult

 

Doamne, vorbim ușor cu Tine,

în Tine este totul – si se poate lua,

degeaba arde soarele-n fereastră

Iubirea numai Tu… o poți da

 

Mărite Domn, Atotputernic,

mâhnirea șade colea în oraș

și stă cu altele la masă

să ia pe rând pe cine-o vrea

 

Dar, Doamne, glasul mi se-ndreaptă către Tine

și spun în mii de vorbe Ajutor

ridică-mă în Harul Tău până la stele

și lasă-mă să fiu Copilul Tău.

  • de Catalin Dupu