Şi, totuşi, era fericit

din Life

În mall era lume ca la circ. Plin, oriunde te învârteai oameni. Ce bine ar fi, să fie doar oameni. În mulţimea aceea, Voinescu observă pe cineva. Un tânăr care poate nu avea nici 20 de ani însă era bucuros, se vedea pe chipul său că era fericit. Avea motive? Unii ar spune că nu, pentru că la ambele picioare avea probleme de locomoţie, mergea sacadat şi nu foarte repede, mişcările gâtului erau geoaie şi purta ochelari cu dioptrii considerabile. Cu toate acestea zâmbea… Tânărul nu era acolo la plimbare, nici la cumpărături, el muncea. Da, lucra, avea în spate o cutie galbenă, pătrăţoasă, cu care transporta mâncare clienţilor. Şi, totuşi, se bucura de tot ce vedea, că avea de lucru, era încântat de vânzoleala de acolo, era fericit chiar dacă… nu mai era nimeni lângă el. #carticatalindupu#intelegandviata#ceecuviataasta#fericire
(foto – coperta Life, 1939, cu chipul unui baiat din Romania)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s